Tot cad pe alb gânduri luminoase,
privirea-i oglindă,
din a sufletului fereastră.

Murmur în flori albastre,
Luceferi iar înveşmântați,
din haosul nemărginirii,
primesc iubire cu nesaț.
La margine de codru
se naşte o scânteie,
la capăt de drum
tresare un copil.

Închid pleoapa să întind o mână,
văd doi ochi adânci
şi pulsul plaiului divin.

15 ianuarie 2019


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns