RUGUL NESTINS
Te-ai imprimat în mine ca în ceară
În clipa când în inimă-ai pătruns
Pe când în rugăciunea cea de seară
Cu harul Tău, în suflet mi-ai ajuns..
Venirea Ta a fost atât de blândă,
Încât, Iisuse-al meu, eu Te-am simțit
Abia atunci când inima-mi flămândă
Cu mare lăcomie Te-a-nghițit!
Apoi, deodată a-nceput să ardă
Și să suspine-n ritmuri nefirești
Căci n-ar fi vrut, săraca, să Te piardă,
Știind că în curând o părăsești..
Și cine știe, oare, câte clipe
În inima fierbinte Tu rămâi?..
Suficient cât să se înfiripe
Iubiri ce n-au mai fost în ea întâi!
Tu vii și pleci, sau poate că mai bine
Ar fi să recunosc că uneori
Mi se aprinde dorul cel de Tine,
Și-atunci Te chem, iar Tu, smerit, cobori..
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook