FETIȚA CU UMBRELĂ
S-a-ntâmplat în țara noastră, într-o zonă mai agrară,
Să nu plouă multe zile, de crăpase și pământul
Și-atunci lumea amărâtă, cum se știe pe la țară,
A-nțeles că nu-i mai scapă decât Dumnezeu Preasfântul..
Căci poporul de la sate, ce trăiește în natură,
A știut întotdeauna când vreo secetă se-abate
Și, cu toată osteneala, nu-i speranță de cultură,
Că L-au mâniat pe Domnul, iar acum cu varga-i bate..
Îi rugau atunci pe preoți să le facă slujbă mare,
Ba să cheme și monahii de prin mănăstiri vecine
Și s-aducă o icoană a Preasfintei Născătoare
Ca să-L roage Ea pe Domnul seceta să o termine..
Iată deci că mic și mare, preoți, oameni fără număr,
Purtători de camilafcă, rasofori și rasofore,
Mulți mireni cărând la prapuri, pălămari cu cruci pe umăr,
Au ieșit să-și plângă oful și pe Domnul să-L implore..
Doi călugări cu bărbi sure și smerenie în gânduri
Duc cu mare umilință o icoană argintată
A Preasfintei Născătoare ce a plâns în multe rânduri
Și-a făcut minuni slăvite, deseori fiind rugată..
Merg cu toții în cortegiu, plini de lacrimi și suspine,
Căci în felul ăsta speră ca pe Domnul să-L înmoaie..
Printre toți aceștia este și-o fetiță care ține
În mânuța ei cea dreaptă.. o umbrelă pentru ploaie!
Lumea îndelung privește către fata cea ciudată,
Dar fetița le răspunde tuturor la întrebare
Că s-a pregătit de ploaie, fiindcă va ploua îndată..
Nu de asta de prin sate au venit în număr mare??..
A plouat sau nu pe urmă, asta numai Domnul știe..
Pentru mine, importantă e fetița cu pricina:
Demonstrase o credință simplă, inocentă, vie,
Arătând cu prisosință că avea în ea LUMINA..
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook