Peste lumină
De ajuns îmi e fără de timp,
fără mărginire în visare,
fără limită în a recunoaşte,
a elibera o taină oarecare.
Pretutindeni nu mi-e azi,
nu-mi e aici şi nici departe,
pretutindeni e unde eşti tu
vis şi gând peste normalitate.
Acolo unde chipul tău mă însoțeşte,
tu fiindu-mi şi muză şi vestală,
e urma priviri tale ce-mi şopteşte,
deschizând raza într-o sferă abisală!
Chemare îți e numele sfânt,
să mă cuprinzi, să mă dezlegi în descânt,
să vin ca zorile peste veşmânt,
să fim zbor, să fim aripi în cuvânt!ț
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook