Sunt un om dificil. Nu mă reprezintă nimeni de pe buletinul de vot.

  Cunosc numai măsura, nu și jumătatea ei. Nu cred deloc în confecții sintetice, de steagurile false sunt sătul până peste cap și-am învățat dureros, să le miros de la distanță, în ciuda modelelor populare aruncate stângaci, pe ultima sută de metri, pentru a le împodobi ca pe niște brazi de plastic ce se îndoaie la prima bătaie de vânt. Nu cred în cei ce-i înșeală pe tineri sau îi amăgesc pe bătrâni, în cei ce-și bat joc de români, în cei ce spun că nu vând nimic la străini, dar le dau totul pe gratis, în cei ce aruncă cu pietre-n biserici, dar nu sunt în stare să fie ei înșiși măcar o pietricică care zidește ceva, un picior de pat de spital, un surâs de copil sau o speranță de pensionar. Nu cred în poezii învățate pe de rost, în roluri, când nu ai niciun rol în Neam, în lupte ce te duc cu capu-n zid, în ”înainte” când înainte-nseamnă înapoi, nu cred în cei ce urcă un ideal fără o Cruce-n spate așa cum nu cred deloc nici în ”naționaliștii” universali.

Sunt un om dificil, mă enervez repede și iert greu, uneori niciodată, de aceea nu sunt un bun creștin, doar un creștin cu păcate, nu stau mult la biserică, și nu merg de câte ori ar trebui, nu mă rog des, arareori reușesc să mă rog așa cum ar trebui, până la lacrimi, dar cred în regrete, în fapta de a avea Onoare, în fapta de a nu sta la masă cu trădătorii, în fapta de Adevăr, în fapta de a fi capabil să alegi grâul de neghină, de a fi sincer. Nu-i aleg nicicând pe cei ce ucid idealuri cu ”floricele” si compromisuri, prefer un cer de stele în locul ledurilor de telefoane, prefer un urlet în locul unui cântecel. Sunt alb sau negru, nu-mi plac cei ce sunt gri; de ”jocuri” dibace, învârteli si întorsături de condei sunt acrit. Nu cred că ne putem uni ușor, uneori nu cred deloc în asta… dar sper.

Refuz să aleg când nu am pe cine să aleg, aleg să nu-i aleg, să nu contribui la răul cel mai mic, care, invariabil după ziua votului se transformă-n răul cel mai mare.
Sunt un om dificil, sunt anti cam la tot ce se joacă pe scenă. Se joacă prost și fără de folos, se joacă împotriva Neamului meu, pe tot felul de partituri se fură, se minte, se renunță la Onoare, Cuvânt, Adevăr, Conștiință si Știință. 

Cred în același timp că acest popor minunat va găsi resursele necesare pentru a genera acea politică a Neamului Românesc, cred în ziua în care voi striga din răsputeri: avem cu cine vota!

Cred în Hristos și în voi, Români!

Mihai Tîrnoveanu