POVESTE CU IUBIRE..
A fost odată Dumnezeu
Să mântuiască omenirea..
El peste tot făcea minuni
Și propovăduia iubirea
Și ne spunea că suntem frați,
Căci Tatăl Său ne e Părinte,
Apoi la ceruri S-a întors,
Unde fusese mai ‘nainte..
Dar ucenicii Lui cei dragi
I-au scris cuvintele-n Scriptură,
Ca toți acei ce vor citi
Să fugă ca de foc de ură,
Căci dacă Domnul ne-a-nvățat
Că doar iubirea mântuiește
Și dacă glasul Lui și azi
Repetă omului: „Iubește!”,
Atunci e cazul să-mplinim
Porunca Sa cea minunată
Și să trăim și noi la fel
Cum se trăia iubind, odată..
Ne plângem cu amărăciune toți
Că-i înrăită omenirea?
Dar nu e vreme pentru plâns..
Să-i învățăm chiar noi iubirea!
În noaptea negrei nepăsări
Să strălucim ca licuricii,
Iubirea Domnului Hristos
S-o răspândească ucenicii!
„A fost odată mai demult”,
Așa începe o poveste..
Povestea mea e despre El,
Când Om devine Cel Ce Este
Și coborând în chip smerit,
Ne-nvață despre mântuire,
Cerându-ne să Îl urmăm,
În lume dăruind iubire..
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook