Când te duci seara la culcare
Să-ți pui o mână sub obraz
Și să te întrebi cu-ngrijorare:
„Cum L-am iubit pe Domnul azi?..”

O zi trecută fără bine
Făcut spre slava lui Hristos?..
E cazul să suspini, creștine,
Că n-ai trăit-o cu folos!

Să-ți faci tu însuți cercetare,
Fiindu-ți nepărtinitor,
Ci, cu sinceritate mare,
Să-ți fii un drept judecător:

„I-am mulțumit cum se cuvine,
Rugându-mă în zori de zi,
Că noaptea a trecut cu bine,
Căci El prin îngeri mă păzi?..

Am dat vreo pâine de pomană,
Pe Domnul astfel săturând?..
(Căci El e Cel ce-ți cere hrană,
Când tu auzi săraci strigând..)

Sau I-am făcut o bucurie,
Călcând al casei Sale prag
În zi de Sfântă Liturghie,
Participând și eu cu drag?..”

Da, înainte de culcare
Se cade, dragul meu, să-ți pui
Măcar o astfel de-ntrebare,
Să vezi de-ai fost pe placul Lui,

Iar dacă ai făcut din toate
Măcar așa, câte puțin,
Ai șanse chiar adevărate
Să poți să te numești creștin,

Dar dacă n-ai avut lucrare,
E cazul să te-ngrijorezi:
La rece, mie mi se pare
Că tu în inimă nu crezi..

Încearcă deci, măcar de mâine
Să Îl iubești pe Dumnezeu:
O rugăciune sau o pâine..
Ce poate fi atât de greu?..

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns