Nu mai pot de oboseală, Doamne, nu mai pot..
Crucea asta ce mi-ai dat-o, m-a sleit de tot!
De atâta osteneală, dulcele meu Domn,
Am ajuns să văd și moartea ca pe-un simplu somn..

Însă mă gândesc că iadul are alte munci,
Și pe loc îmi trece cheful de-a muri, atunci!
Tot mai bine osteneala crucii pe pământ,
Numai să-mi trimiți, Iisuse, harul Tău cel sfânt..

Odihnește-mi, Doamne Sfinte, sufletul măcar,
Dă-mi în inima smerită pacea Ta în dar,
Căci Tu ești scăparea noastră, Bunule Păstor,
Și ne-ai pregătit odihnă nouă, tuturor!

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns