Regina
Ce trup nobil a fost mai mult mângâiat
de pânză cu arnici şi altiță,
ce suflet a fost mai des îmbrăcat
de suferință neamului şi de dorință
de a sfinți pământul pe care a călcat
şi de a da viață aerului unde a respirat?!
Îmi plec o pleoapă înnourată
şi cu bob de rouă, din suflet, îi fac cunună,
recunoştință umilă pentru delicatețea,
ce a mângâiat soldatul ce-şi pierduse un picior sau poate… o mână,
slujind cu îngemănare pământul străbun,
ce suspină azi robit de nepăsare,
umilit de inimi ce doar lăcomia o au stăpân.
Mai vino, Regină, şi îmbracă-te-n ie,
să se însuflețească, primind tinerețe ,
dragă noastră şi a ta… Românie!
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook