Mii de opere de artă au dispărut în Franţa

  După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu creşterea importanţei comerţului cu artă şi a sumelor investite în acesta, a crescut şi interesul pentru artă în particular. A început să se fure artă într-un mod uimitor, covârşitor şi nemaivăzut. De furat se furau opere de artă şi înainte, dar era mai sporadic. De ce ar fura cineva un tablou? Constant, colecţionari motivaţi de potenţialul de investiţie al artei, dau buzna în case de licitaţie urcând preţul unor opere de artă puse la vânzare. Sotheby’s sau Christie’s au avut parte de creşterea vânzărilor, ajungând la peste 200% în decursul a peste 40 de ani. Astfel, ce se vindea în 1958 cu 25 de milioane de dolari, acum depăşeşte lejer 5 miliarde de dolari. Odată cu furturile au apărut diverse teorii contradictorii despre infractorii specializaţi care acţionează în reţele, schimbă date despre opere de artă şi potenţiali cumpărători, studiind cu atenţie muzeele sau locurile vizate înainte de a da lovitura.

Ce se întâmplă în Franţa

Pe piaţa neagră a operelor de artă furate din multe muzee, precum şi din alte edificii, Franţa reprezintă adevărate terenuri de vânătoare. Centrul Naţional de Arte Plastice (CNAP) a denunţat la Brigada de represiune a banditismului (BRB ), dispariţia ”câtorva mii” de opere de artă, din numeroase administraţii publice, ministere şi chiar din Palatul Elysee. Ultimele denunţuri au vizat opere cu valoare economică mică, dar cu o valoare simbolică mare, din Elysee – dispariţii înregistrate la CNAP în 2012 în timpul preşedenţiei lui Francois Hollande ce nu au fost încă rezolvate – ceea ce dezvăluie o altă problemă: acum există peste 2.300 de rapoarte de furt de opere de artă ”dispărute” de mulţi ani din instituţiile statului, pentru a căror soluţionare ar putea dura ani de muncă istovitoare. Mai multe pe Epoch Times

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook