PRIVESC SPRE CRUCEA TA, IISUSE
De unde-mi vine bucuria,
De unde-mi vine pacea mea
Atunci când viața mă alintă
Și-atunci când îmi devine grea?..
Privesc spre Cucea Ta, Iisuse,
Și bucurie simt mereu
Căci Tu ai înviat, răbdând-o;
Răbdând, voi învia și eu!
De ce am zâmbetul pe față
În loc să plâng, de multe ori?..
Eu știu că suferind în viață,
În ceruri îmi adun comori,
Căci orice lacrimă ce curge
Ca semn al unor mari dureri,
În ceruri mie îmi devine
Motiv de multe mângâieri,
Iar gândul ăsta îmi alungă
Tristețile de zi cu zi,
Încât cu mare greu mâhnirea
Mă poate – sincer – birui..
O singură amărăciune
Îmi este dragă și-o doresc:
E pocăința ce îmi vine
Când la păcate mă gândesc.
Atunci din nou privesc spre Cruce
Și ochii îmi devin lucioși,
Văzând cât suferi din dorința
De-a-i mântui pe păcătoși!..
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook