Povești cu tâlc din Marele Război (V). Povestea impozitării câinilor
Mausoleul din Mărăsești / magazincritic.ro
În timpul Marelui Război în orașul Târgu Jiu, ca în mai toate comunele județului Gorj, sub impulsul autorităților germane de ocupație a fost adoptat un nou regulament care cuprindea referiri stricte la proprietarii de câini. Aceștia aveau obligația „să facă declarație la Primărie despre numărul de câini ce posedă sau doresc să țină (…) în termen de 15 zile”. Ulterior, municipalitatea a trecut la impunerea taxelor care „vor trebui să fie neapărat achitate până la 1 Ianuarie și 1 Iulie ale fiecărui an (…) pe o jumătate de an înainte”.
Trebuie știut că numărul maxim de câini admiși într-o gospodărie târgujiană era de trei. Fiecare câine trebuia să poarte obligatoriu la gât o zgardă de care se atașa „o marcă de câine, contra plăței de 0,50 bani”. Orice patruped care nu purta această zgardă era prins de către „serviciul de ecarisaj” local. Angajații aceluiași serviciu ridicau de pe străzi inclusiv câinii care umblau liberi chiar dacă aveau mărci la zgărzi.
Regulamentul pedepsea aspru pe cei care foloseau o marcă pentru câinii care nu erau înregistrați pe numele său, fie o amendă în cuantum de 1500 lei, fie închisoare până la șase săptămâni. Acest regulament a fost votat de „Consiliul comunal în ședința din 26 septembrie 1917” și aprobat ulterior și de autoritățile germane de ocupație.
Un regulament asemănător a fost adoptat și de autoritățile din comuna Săcelu. Aici impozitul varia în funcție de numărul de câini din gospodărie, de la 10 lei la 50 lei, taxa era plătibilă tot în două rate, câinii trebuiau să poarte zgărzi de care se atașau mărci individuale iar numărul maxim de câini admiși era de cinci.
Ambele regulamente scuteau de plata taxei pe proprietarii de animale, în general oi, dar și porci sau vaci. În Târgu Jiu, într-o asemenea situație, erau doar locuitorii mahalalelor Botorogi și Iorgani/Jorgani.
Problema câinilor lăsați liberi era de actualitate în Târgu Jiu, dar și în întregul teritoriu ocupat, dacă autoritățile germane s-au implicat în rezolvarea ei. Spre exemplu, autoritățile târgujiene au apelat la specialiști germani pentru a concepe o căruță din fier, închisă ermetic, în care să adune câinii de pe străzi. Ba chiar mai mult, documentele ne arată că unii târgujieni au fost amendați pentru că nu au respectat acest regulament. Pe de altă parte, autoritățile germane doreau să evite eventualele consecințe de pe urma turbării câinilor, dar să crească și veniturile autorităților locale prin introducerea unor astfel de taxe.
Redăm această istorisire în speranța că ne va ajuta să înțelegem mai bine, dar și să încercăm să rezolvăm într-un final, atât de spinoasa problemă a câinilor abandonați pe străzi, din zilele noastre. Celebrii maidanezi. Cine știe? Poate cineva bine intenționat o să priceapă și tâlcul acestei povești!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook