#13 PENTRU ROMÂNIA! Pelerinaj memorial la FORTUL 13 JILAVA.

Bună dimineața, dragi prieteni! Vă doresc o săptămână binecuvântată cu lucrări rodnice! Tema pe care v-o propunem pentru această săptămână este aceasta: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Evanghelia după Ioan, 15 : 13)
Să petrecem deci noua săptămână sub semnul amintirii celor 13 din lotul parașutiștilor executați la 31 oct 1953, și pe care îi vom pomeni sâmbătă 26 oct, la Fortul 13 Jilava.
Povestea lor frizează fantasticul, mai ales raportat la zilele noastre, când individualismul și materialismul devorează societatea tot mai divizată. Cei plecați voluntar în misiunea supremă și ultimă a vieții lor au fost conștienți pe deplin de gradul de risc al acțiunii. Au renunțat de bună voie la viața tihnită din Occident, unde unii deja își întocmiseră cariere sau familii. Dar au lăsat totul și sufletele lor le-au pus pentru dezrobirea fraților rămași acasă, sub ocupație sovietică.
Și au pierdut totul pe lumea aceasta, inclusiv viața. Nu doar ei, ci și camarazii de aici care îi sprijiniseră. Pe lângă cei executați, alte 300 de persoane au primit condamnări grele la detenție.
Regimul de ocupație de la București s-a cutremurat de cutezanța lor. Din 3 țări comuniste unde SUA au parașutat insurgenți (Ucraina, România, Albania), românii au reușit să reziste cel mai mult (2 ani) fără a fi prinși, transmițând în Vest informații prețioase și dând bătaie de cap autorităților prin acțiuni de rezistență.
Paradoxul este că astăzi, când România s-a eliberat și face parte din NATO și UE, subiectul parașutistilor este tabu în România. Dacă ar fi fost polonezi, cehi sau unguri, ar fi fost cinstiți ca eroi naționali. La noi, despre ei nu se vorbește nicăieri, manualele de Istorie nu îi pomenesc, nu există nici un monument în orașele țării și nici o stradă nu le poartă numele. Ca și cum nu ar fi existat…
Singura comemorare anuală a lor este cea organizată de noi, tratată cu indiferență de media și autorități.
Memoricidul care se practică în România pe scară largă, inclusiv printr-o legislație represivă, este însoțit de fabricarea pe bani a unor falși eroi. Comuniști de primă linie, care în aceeași perioadă participau la comunizarea României, sunt prezentați azi ca luptători pentru Libertate.
Lupta pentru Memorie este la fel de importantă precum lupta pentru teritoriu național sau resurse. Și suntem hotărâți să o continuăm sub egida Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, oricâte vicisitudini vom continua să întâmpinăm. Pentru că Memoria reprezintă fundamentul Identității naționale și al educației tinerelor generații. Fără acestea, vom fi un popor cucerit. Chiar dacă, oficial, pe harta Uniunii Europene va continua să existe un stat numit România, locuit de o populație de mancurți…

Autor: Florin Dobrescu

Mai multe despre pelerinaj aici

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook