Haina

Deschid fereastra îngerilor
Cale să-şi facă până la cer
Şi acolo tot în lină lumină
Să urce scara până la El

Ce-i mireasma florilor
În adieri duioase de vânt
Ce-i dragostea mamei
Când ne înalță în cuvânt

Mângâierea în cuminte
Poate un glas de copil
Trezesc amintiri în zare
De unde am venit zefiri

Alegerea nu mi aparține
Mi-s o fărâmă de cuvânt
Îmbrăcat în haină de apă
Stropită apoi pe pământ

Bucuria mi-a fost o cunună
Dată-n zămislirea cerească
Căci ce aş fi fost fără ea
Eu umbra pământească

Aşa ca mine ca el şi ca ea
E toată făptura omenească
Taina-i pierdută prin ispită
Haina nu ne mai e regească

Deschid fereastra îngerilor
Cale să-şi facă până la cer
Şi acolo tot în lină lumină
Să urc până-n alb apoi la El

Eugenia Bucur, 09.11.2019

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook