O MINUNE MICĂ, MICĂ..

(versuri de Sorin Croitoru)

O minune mică, mică
Toată, toată ziulica
Face tumbe prin burtică,
Bucurând-o pe mămica!

Parc-ar vrea să demonstreze
Că-i acolo, că există,
Parc-ar vrea să-și consoleze
Mama, când o vede tristă:

„Mami, uită-te la mine,
Vezi cât sunt de jucăușă?..
O să-ți pară foarte bine
Când vei naște-așa păpușă!

Știu că viața nu-i ușoară
Pentru scumpa mea măicuță,
M-am făcut mai mărișoară,
Am crescut și sunt greuță..

Știu că-n fiecare lună
Crucea tot mai grea-ți devine..
Da, mămica mea cea bună,
Multe suferi pentru mine,

Căci din cauza la „fată”
Tu ai devenit greoaie,
Nu mai ești ca altădată
Toată iute și vioaie..

Creșterea în greutate,
Ca să crească subsemnata,
Ți-a adus dureri de spate
Și de vină e.. tot „fata”!

Vai, și biata inimioară
Cum îți bate obosită..
Dormi în fiecare seară,
Dar ești tot mai ostenită..

Mă cuprinde-o întristare
Pentru tine, mamă bună..
Ce să facem, cu răbdare
Ducem crucea împreună,

Fiindcă-ți este greu și ție
Până-ți vei vedea cocuța,
Dar îmi este greu și mie,
Căci mi s-a strâmtat căsuța

Și trăiesc îngrămădită
În burtica mamei mele,
În condiții care, sincer,
Sunt din ce în ce mai grele..”

O minune mică, mică,
Așteptând să iasă-afară
Face tumbe prin burtică
Jucăușă și sprințară.

A primit deja un nume
Și e foarte fericită:
Chiar de n-a venit pe lume,
Știe cât e de iubită..

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook