Foamea

Îmi e foame
Rup un colț din lumină
Aştept dispersia
Să înfloresc primăvară
În toate gândurile
În toți paşii şi în drum
În drumul feței tale
Cu lumina zăpezii
Şi a răsăritului
Aud cum frimitirile
Cad precum picăturile
În venele înfometate
Cu conştiința plină
De prețul vieții ce urcă
Urcă cu fiecare zi
Ce în rânduială se scade

Eugenia Bucur, 02.01.2020

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook