DUMNEZEU E CA UN MUNTE..
Munții Făgărași
Dumnezeu e ca un munte:
De departe pare mic;
Așa-L văd creștinii care
Despre El nu știu nimic.
Când începi să te apropii,
Nu mai este mic defel,
Ci, scurtând mereu distanța
Dintre mintea ta și El,
Vei vedea că niciodată
N-o să poți să Îl cuprinzi
Și de o iubire sfântă
Vei simți că te aprinzi..
Universul are margini,
Dumnezeu e infinit.
Cei ce-au vrut să-I dea o formă
Prin sculptură, au greșit.
Când a vrut să ne vorbească,
El prin îngeri ne-a vorbit;
Voia Sa și viitorul
Prin profeți ni le-a vestit.
Arătându-Se-n simboluri,
El nu S-a schimbat deloc,
Chiar de-a fost și nor cu raze,
Porumbel sau limbi de foc,
Iar aceasta când e vorba
Numai despre Duhul Sfânt;
Tatăl n-a venit vreodată
În simboluri pe pământ!
Marea taină-a mântuirii
Ni-L aduce pe Hristos,
Dumnezeu ce Se arată
Printre oamenii de jos,
Nu în forme sau simboluri,
Ci în trup adevărat,
De aceea spunem astăzi:
„Dumnezeu S-a întrupat”.
Întrupându-Se Cuvântul
Cel numit HRISTOS IISUS,
Firea Sa dumnezeiască
Nicidecum nu s-a redus,
Ci rămâne neschimbată,
Nevăzută cum era;
Domnul o făcea văzută
Când minunile-Și lucra.
Cum era Mântuitorul,
Domnul nostru Cel iubit?..
După firea omenească
Era un tâmplar smerit,
După cea dumnezeiască,
Dădea viață pe pământ,
Ca și Tatăl Său din ceruri
Și ca Duhul Său Cel Sfânt!
După firea omenească,
Flămânzea și obosea;
După cea dumnezeiască,
El furtuna potolea!
Nu ca Dumnezeu Se roagă
În Grădina cu măslini;
Nu ca Dumnezeu Își poartă
Crucea-ncununat cu spini!
Nu ca Om îi luminează
Pe toți orbii de pe drum,
Nici nu vindecă ologii,
Cum făcu-n Capernaum
Sau, în altă circumstanță,
La Vitezda în pridvor,
Ci ca Dumnezeu Se-arată
Domnul, spre uimirea lor!
Ca un Dumnezeu învie
Pe cei trei ce au murit;
Ca un Om El strigă tare:
„Pentru ce M-ai părăsit?”
Dumnezeu atotputernic
Se arată în minuni,
Dar în Patimi Se arată
Om smerit, cu slăbiciuni,
Fiindcă după Întrupare,
El, al Tatălui Cuvânt,
Nepierzând Dumnezeirea,
Om devine pe pământ!
Cum încape în icoane
Cel de cer neîncăput?..
Nu pictând ce nu se vede,
Zugrăvind ce s-a văzut!
Este ca și cum, pictându-L,
L-am aduce pe pământ
Pe Iisus Mântuitorul,
Domnul nostru Cel Preasfânt..
Iată, azi „m-am pus” pe dogme,
Eu un preot păcătos,
Zugrăvindu-vă în rime
Crezul nostru cel frumos.
V-am vorbit de Întrupare,
Despre Domnul v-am vorbit,
Despre Cele Trei Persoane,
Dumnezeu Cel Preaslăvit..
Dumnezeu e ca un munte:
De departe pare mic,
Dar atunci când te apropii..
Înțelegeți ce vă zic?..
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook