Sub runele trezirii
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2015/05/FAG4.jpg)
Munții Făgărași
![Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Evelyne-Maria-Croitoru.png](http://cutezator.ro/wp-content/uploads/2020/01/Evelyne-Maria-Croitoru.png)
Evelyne Maria Croitoru
Rădăcini nu avea
El se ivea uneori
dinspre capătul lumii.
Rădăcini nu avea.
Îl recunoşteam
după dansul nebun
al glicinelor
din sufletul meu,
după locul acela
care înverzea deodată,
se dilata.
Degetele florilor
se întindeau după
tâmplele lui înrourate
de lianele ochilor mei.
El rădăcini nu avea.
*
Sub runele trezirii
Atât de fine
sunt brazdele iubirii,
drumul nădejdii lor
fără martori
încolţeşte
acolo unde
pasărea îşi înalţă
bucuria primului zbor,
sub runele trezirii.
O străvezime
grăbită de scrumul
viitoarelor arderi.
*
Ce să-ţi mai spun?
Că trece ora ca şi clipa
Când sunt cu tine?
Că ai sădit mii de tulpini
Ce cresc în mine?
Că simt în vorba-ţi
Un ecou gândului meu?
Că mă-nfăşoară-n catifea privirea ta?
Că în afară de a ta iubire,
Nu am nimic,
Nu sunt nimic
Decât zadarnică simţire!
Ce să-ţi mai spun?
Când mă atingi
Eşti adiere de petală
Mai preţioasă decât
Însăşi floarea.
Cu tine
Am atins cerul!
Căzând vreodată
Din paradis,
Voi şti că i-am gustat culoarea!
*
Trecerile mele
Pădure de piatră
nefoşnitoare,
descătuşează
bătăile inimii mele
sfielnice.
Trecerile mele,
dinspre vară;
contur de aur,
jur-împrejur,
nesfiindu-mă respir
abur de tinereţe.
Şi iar contur, clipe, azur.
Nopţi în ploi – doi –
noi, amândoi,
Chipul tău, contur, pur.
Apoi, vârtej de toamnă,
La un loc.
Timp.
A nins, înadins?
Suflete,
pădure de piatră
nefoşnitoare,
descătușează-mă!
*
Cândva
Cândva,
sufletul meu va pleca
cu vântul.
Atunci
eu voi mai fi
doar în cânt de mesteceni
şi-n foşnet,
răcoare şi-n umbra,
ce- o dă liliacul.
Mă vei auzi,
în tremurul frunzelor,
puţin, tot mai puţin,
apoi, deloc.
Totuşi
poate vântul,
va păstra
un timp măcar,
conturul
a ceea ce sufletul meu
a rodit…
*
Bogăție
Noapte de noapte
silabele mele
galopează cu stelele,
pasc fulgere,
extazul lor topeşte abisul.
Apoi mi se întorc
sub piele şi ard
până-n zori.
Mă dor.
Totuşi,
dacă-ntr-o zi s-ar rătăci
ce sărac aş deveni.
![](http://www.magazincritic.ro/wp-content/uploads/2015/06/FAG31.jpg)
*
Dorul
Dorul de tine
E ultimul gând
Din geana somnului.
El țese mătasea
Ce mă-nfășoară
În răsăritul
Ce-mi ești.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook