Ruinele Mănăstirii Vodița

de Preot Sorin Croitoru

O lume fără Dumnezeu?.. E de crezut cu anevoie,
Dar dacă stau și mă gândesc, a fost și-n epoca lui Noe;
Toți hulitorii de atunci în ape fără fund pieriră,
Iar Noe și urmașii lui ca stelele se înmulțiră!

O lume fără Dumnezeu?.. Din nou aceeași lume moartă,
Cadavre care se hlizesc, râzând de propria lor soartă,
Iar Dumnezeu privește trist, răbdând în cer de bunăvoie,
Căci S-a jurat să nu repete nicicând istoria cu Noe..

Privește Fiul către Tatăl.. De trist ce e, aproape plânge,
Căci lumii ăsteia nu-i pasă că Și-a vărsat Preasfântul Sânge,
Nu-i pasă nici că El coboară în fiecare Liturghie,
Să îi ofere fără plată Merindele spre veșnicie..

O lume fără Dumnezeu.. Istoria e pe sfârșite..
Puține semne-au mai rămas ce nu sunt încă împlinite,
Dar noi, Biserica cea vie, deși slăbită și puțină,
Ne pregătim prin pocăință de viața care va să vină..


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns