Nuferii
Nuferi stau nedeschişi
Lăsați pe oglindă de ape
Când luna coboară lin
Şi nu e nici ea aproape
O rază de zori se ridică
Parfumul cuminte suie
Florile-mi verzi-albastre
Îmi vorbesc de copilărie
Urc scara pe cer coborât
De dorul ce-n aer trudeşte
Picurii-mi urcă abundent
În vise-n iubiri de poveste
Tu cale ce-mi eşti pădure
Şi pod fără punte şi înalt
Mai fă-te odată dragoste
Cer alb plin doar de drag
Privirea să mi-i cuprindă
Brațele să mi-i ocrotească
Mai fă-mă iară un univers
Privirea să mi-i odihnească
Eugenia Bucur
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook