Surâsul tău, iubire e ochiul meu de cer…
Gabriela Verban
Peregrin prin iubiri
Vreau să-nvăt
Să trăiesc
Fără tine;
Sunt doar
Un biet poet uitat,
Stingher
Și mă ascund
într-o altă iubire
Ca o lacrimă
într-o geană de cer…
*
De iubire
În ochii tăi
Întreagă
Mă adâncesc
Și-n dulcea ta privire
Mă rănesc
De atâta iubire…
*
Unde nu ești
Cât întuneric
Sub pleoapa cerului
Unde nu eşti.
*
Nu știu ce ești
Poate ești doar
Un vis
Sau poate doar
Un colț
De paradis
Ochii tăi
Ca un adânc de dor
Configurând
Un zbor
Ușor și sinuos
De albatros…
Nu știu exact
Ce ești
Sublim sau dureros.
Orice ai fi,
E minunat de pur
Și de frumos!…
*
Surâsul tău, iubire
Surâsul tău
Străpunge-nfiorat
Cerul
Gândurilor mele
Rămas pur, I
maculat
Pâcla nopților din jur
Presărându-se cu stele.
Surâsul tău, iubire e ochiul meu de cer…
*
Punct de sprijin
Îmi reazem fruntea
Pe inima ta
Și este ca și cum
Mă sprijin
Pe veșnicie…
*
Poeme printre stele
Plâng
Poeme
Printre stele
Și cuvintele
Rebele
Mă cuprind
Și mă desfac,
Mă dizolv cu totu-n ele
Plâng
Poeme
Printre stele
Și-n iubire
Mă îmbrac.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook