Zorii primăverii

Presară văzduhul cânt primenit
În ramuri cu muguri împodobiți
Un vârf de iarbă ascuțit cheamă
Aerul primăverii de doruri suit

Mângâiere aşterne mierla zorilor
Să coboare tot frumosul ceresc
Bucuria culorii nepătate de mult
Ori de excesul cuvântului lumesc

Covor violet se aşează-n lumină
Un dar neprețuit venit din adânc
Undele poartă miresme de verde
Frunzele cresc în straiul de prunc

Energiile adâncului urcă-n cărări
Arterele poartă forme de iubire
Raze de soare terapeutic surâd
Viața primeneşte trăirea subțire

Pornesc pe un gând de albină
Privirii rafinate culori dăruiesc
Petalele ridicate-n sentimente
Candoare-n cuvinte reprimesc

Fereastra cerului se deschide
Dumnezeu se coboară în toate
Prin ochiul lui în tine deschis
Natura ți-e haina din perenitate

de Eugenia Bucur


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns