Interviu cu trupa Autentic Unde-i dans şi voie bună, e trupa Autentic!

Johnny Ciatlos-Deak

Comunitatea Română din Montérégie al cărui preşedinte este domnul Dan Mieilă în colaborare cu ElenaTraiteur au organizat în luna octombrie a acestui an, o super petrecere românească, „Balul Toamnei“, plină de muzică, dans şi voie bună avându-i ca invitaţi speciali pe cei doi minunaţi artişti ai trupei Autentic: Denis Mihai şi Cătălin Bota. Talentaţii artişti au încântat auditoriul cu superbe melodii româneşti de petrecere. Românii s-au prins în horă încingând podelele, iar distracţia a atins cote maxime. Seara a fost o reuşită artistică şi culturală cu sala arhiplină, biletele fiind epuizate înainte cu câteva zile. Organizatorii au pregătit o tombolă cu surprize pentru cei prezenti, dar şi un tort-surpriză pentru Denis Mihai care şi-a sărbătorit astfel ziua de naştere în mijlocul publicului care îl adoră! Amabili şi foarte prietenoşi cum sunt din fire, cei doi artişti îndrăgiţi au acceptat să dea un interviu pentru primul număr al revistei Poezii pentru sufletul meu. NR. 1 • NOIEMBRIE–DECEMBRIE 2019

R: Să începem cu câteva cuvinte despre copilăria voastră, despre locul unde v-aţi născut.
Cătălin: M-am născut la Sibiu, la 14 ianuarie, sunt Capricorn. În perioada copilăriei în Sibiu locuiau mulţi saşi. Am crescut printre saşi aşa încât de mic copil vorbeam şi română, şi germană. Am făcut grădiniţa în limba
germană. Vacanţele de vară le petreceam, o parte la ţară, la bunici şi o parte la Braşov, la naşa mea.
Denis: M-am născut la Bacău, 16 octombrie (Balanţă). Am avut o copilărie frumoasă, la fel ca toţi copiii din vremea de atunci. Ne jucam afară în faţa blocului tot felul de jocuri interactive, iar eu bineînţeles trebuia să fac
şi câteva spectacole în serile călduroase de vară. Vacanţele le petreceam la bunici pe care i-am iubit enorm, în special pe bunica pe care o divinizam şi care mă iubea ca pe ochii din cap, fiind cel mai mare nepot. Mi-e dor de copilărie, mi-e dor să mai fiu copil, mi-e dor de vremea de atunci!!!

R: Ce profesii aveţi? Ce aţi studiat? Când aţi început cu muzica?
Cătălin: Am absolvit în 1994 Facultatea de Textile-Pielărie la Iaşi şi în aceeaşi perioadă am urmat şi cursurile de canto muzică uşoară – jazz, în cadrul Casei Studenţilor, la clasa profesorului Romeo Cozma. Sunt inginer
chimist, dar nu am exercitat niciodată această profesie. După absolvirea facultăţii am continuat doar cu muzica. În perioada 1990–1999 am activat ca artist solo. Din 1999 până în 2000 am făcut parte din trupa de muzică
dance Dr. Beat. Din 2000 până în 2001 am făcut parte din trupa eX-centric. Din 2002 şi până în prezent, trupa AUTENTIC.
Denis: Sunt inginer chimist, profesor de chimie. După absolvirea Facultăţii de Chimie Alimentară (Bacău), unde
am făcut şi cursuri de canto, muzică uşoară, în cadrul Casei de Cultură din Bacău, clasa profesorului Manta, m-am ocupat doar de muzică. Din 1999 până in 2000 am facut parte din trupa de muzica dance Dr. Beat. Din
2000 până în 2001 am făcut parte din trupa eX-centric. Din 2002 şi până în prezent, trupa AUTENTIC.
R: Există o personalitate sau vreo întâmplare deosebită care v-a rămas întipărită în memorie şi care eventual v-a influenţat în alegerea profesiei?
Cătălin: Aveam un vecin care era directorul Casei de Cultură din Sibiu. Eram prieten cu fetele lui (suntem de aceeaşi vârstă). Deseori veneau la ei în vizită diverşi artişti care erau în mare vogă la acea vreme (Mihai
Constantinescu, Olimpia Panciu, Marius Ţeicu). Îi ştiam de la televizor, dar am avut ocazia să îi cunosc acolo, acasă la vecinul meu. Am fost la spectacole şi eram fascinat de lumea artistică. Cu siguranţă de aici a pornit
dorinţa mea de a deveni artist.
Denis: De mic copil mergeam cu mama la teatru, spectacole de revistă, eram atras de scenă. Nu exista spectacol care să vină în Bacău şi să nu fiu prezent în sală. Copil fiind, la cămin eram şi destul de obraznic, şi destul de lipicios. Toate educatoarele mă iubeau. Am făcut parte din trupa de teatru, iar prima piesă a fost „Ursul păcălit de vulpe“, în care eu am avut rolul corbului, pe scena teatrului Bacovia din Bacău. Bineînţeles că aveam
un costum destul de complicat şi de greoi pe mine; când am apărut pe scena, sala a început să râdă, iar eu nu ştiam ce se întâmplă. Emoţionat, m-am blocat şi am uitat replica. Directoarea căminului, care era şi regizoarea
piesei, şi sufleur, încerca să-mi spună replica, însă eu nu mai auzeam nimic. A început sala să aplaude să mă încurajeze, a ţipat directoarea la mine să aud replica şi mi-am adus aminte textul, ducând la bun sfârşit rolul.
Ştiu sigur că asta a pus bazele dorinţei mele nebune de a fi pe scenă.
R: Există vreo personalitate (persoană) pe care o admiraţi? De ce?
Cătălin şi Denis: Mirabela Dauer este una dintre persoanele pe care le admirăm foarte mult. În evoluţia noastră ca artişti ne-a îndrumat, ne-a oferit sfaturi, sugestii, ne-a spus ce ar fi bine să facem şi ce nu. Este un exemplu de urmat. Am avut norocul să îi fim parteneri de scenă, să călătorim împreună prin lume cu diverse ocazii, spectacole, turnee etc. Datorită Mirabelei am ajuns să cântăm în America. Tot datorită Mirabelei am avut şansa şi bucuria să cântăm pe scenele mari ale lumii: în Ţara Sfântă — Israel, Kuwait, Chişinău etc., pentru care îi rămânem mereu recunoscători. Am admirat-o foarte mult şi pe Stela Popescu cu care de altfel am colaborat în diverse spectacole. În primul nostru drum peste ocean am călătorit împreună cu Stela Popescu. Primul nostru turneu în America (2005–2006) a fost alături de ea, Maria Ciobanu şi Doru Octavian Dumitru. Ideea costumelor noastre de scenă, pline de paiete, a venit de la Stela Popescu. A fost sugestia ei. Ne-a spus aşa: „Dacă eşti pe scena şi nu ai o paietă sau ceva strălucitor pe tine, degeaba eşti acolo. Trebuie să fii diferit de cei care stau în sală şi te privesc. Trebuie să radiezi“. I-am ascultat sfatul şi aşa au apărut renumitele noastre costume de scenă, unicate, create de Liza Panait. La Liza Panait am ajuns prin intermediul Mirabelei, ele fiind prietene foarte bune.

R: Care consideraţi că este cea mai mare realizare a voastră?
Cătălin şi Denis: Realizări avem multe. Avem deja 17 ani cu trupa Autentic. Am călătorit foarte mult. Am reuşit să ne mutăm în Statele Unite, avem joburi pe care le iubim şi le facem din plăcere. R: Care credeţi că este cheia succesului în viaţă (în familie)?
Cătălin şi Denis: Cheia succesului în viaţă: să faci totul cu plăcere şi să ai mândrie în ceea ce faci. Nu poţi să ai succes dacă faci ceva din obligaţie sau doar că trebuie făcut. Noi ne ghidăm după 12 principii pe care, dacă le urmezi, nu ai cum să nu ai succes în viaţă:
Dacă simţi că ceva merge prost, renunţă la a face acel lucru.
Întotdeauna spune ceea ce gândeşti.
Nu face oamenilor pe plac doar de dragul de a-i mulţumi.
Întotdeauna să ai încredere în instinctele tale.
Nu vorbi niciodată urât despre tine.
Nu renunţa niciodată la visurile tale.
Să nu-ţi fie frică să spui NU
Să nu-ţi fie frică să spui DA.
Stai cât mai departe de drame şi de negativitate.
Renunţă la ceea ce nu poţi controla.
Fii bun cu tine.
Iubeşte.
R: Există ceva ce aţi făcut (sau spus) şi
regretaţi că s-a întâmplat aşa?
Cătălin şi Denis: Nu regretăm nimic din ceea ce am făcut.
R: Ce vă doriţi pentru viitor?
Cătălin şi Denis: Să fim sănătoşi. Dacă ai sănătate ai de toate. Atâta timp cât nu renunţi la visele tale, poţi avea tot ce îţi doreşti.
R: În încheiere dacă aveţi un gând sau un motto pe care să il transmiteţi cititorilor
Cătălin: Nu regreta nicio zi din viata ta: zilele bune îţi oferă fericire, zilele rele îţi oferă experienţe, zilele foarte proaste îţi oferă lecţii, iar zilele extraordinar de frumoase îţi oferă amintiri.
Denis: Nu există motive să priveşti înapoi când în faţa ta sunt atât de multe lucruri frumoase care te aşteaptă.
R: Vă mulţumim, vă dorim mult succes, aşteptăm cu mare drag să reveniţi la Montreal
Cătălin şi Denis: Mulţumim, vom reveni cu drag!

Johnny Ciatlos-Deak; interviu realizat la Montreal de editorul revistei ”Poezii pentru sufletul meu”

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook