Povești cu tâlc din Marele Război (XXXII). Statueta de la Mărășești
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2015/06/Mărăsești33.jpg)
În anul 1927, membrii Societății „Mărășești” împreună cu autoritățile orașului eponim din fostul județ Putna au ajuns la o concluzie sumbră, dar pe atât de adevărată: „Mărășești (…) Ierusalimul națiunii române (…) stă într-o dureroasă situație, ca niște ruine înfiorătoare”.
Ca urmare, fără a mai sta mult pe gânduri s-au mobilizat și au luat decizia de a turna o statuetă în vederea strângerii de fonduri necesare refacerii orașului istoric. În esență, această statuetă reprezenta „(…) soldatul român încordat și cu arma în mână (…) strigând dușmanului: – Înapoi! Pe aici nu se trece”!
Statueta a fost confecționată din „(…) resturile de obuze – vă poftesc cu deferență să vă reamintiți în ce context și din care material a fost confecționată coroana primului rege al României, Carol I (1866-1914)? – și din pământul adunat de pe câmpurile udate cu sânge ale Mărășeștilor și ale regiunilor vecine”.
![](http://www.magazincritic.ro/wp-content/uploads/2015/06/Mărăsești34.jpg)
Toate comunele din România Mare au primit o solicitare scrisă în vederea achiziționării unei astfel de statuete. Dorința mărășeștenilor era ca după achiziționare fiecare statuetă să fie expusă în toate Primăriile comunale din România Mare, „la loc de onoare, ca o icoană”. Nu știm câte comune din județul Gorj au achiziționat statueta de la Mărășești și au contribuit astfel la refacerea „Ierusalimului națiunii române”. Am găsit doar documentul în care Primăria comunei Ionești-Gorj a primit o astfel de solicitare. În fondul respectiv există și un fel de carte poștală care ne arată în mărime mirabolanta statuetă de 70 de cm.
Solicitarea de achiziționare a statuetei a fost însoțită și de un „Program pentru refacerea și formarea localității istorice Mărășești”. Se preconiza, ca din banii subscriși, să se ridice „un muzeu în care să se întrebuințeze toate trofeele, armele și mașinile întrebuințate de dușmani în lupta lor desperată pentru a impune lumii voința lor nesăbuită”. Totodată, muzeul urma să găzduiască și „o bibliotecă care va coprinde tot ce s-a scris despre războiul nostru de întregire”!
Gabriel Sarcină
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook