Îndurare

Azi e mare sărbătoare creştină.
Eliberează-ne, te rog, din case
Un gând de rugă şi de smerire,
Nădejdea…Domnul n-o să ne lase!

Am greşit prin trufie, prin neomenie,
Prin abateri de la dreapta credință…
Eram stăpânitorii fără limită, fără morală,
Iar acum ni s-a dat timp de pocăință,

Timp să ducem gândul nostru la cer,
Să nu mai purtăm gândul din ieri…

„-Ajută-ne, Doamne!”, se înalță din case.
Cu gândul, cu vorba omul vrea pentru el,
Dar numai când ruga va fi pentru altul,
Dumnezeu va coborâ mila Lui din cer!

Ni s-a dat tot pământul spre bucurie.
Cu nesăbuință am făcut ce am vrut,
Am ucis bunacuviință din strămoşi,
În pace războiul a fost acoperământ.

Soarele înverzeşte cuvântu’ a mirare,
Strivite de propria floare otrăvitoare,
Neputințe se ridică din turnul din ieri.
Se moare, se moare. Se cere:”-Îndurare!”.

Eugenia Bucur

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook