Povești cu tâlc din Marele Război (XXXIII). „Iubiți-vă neamul, așa cum l-am iubit și eu…”

Cuvinte profetice extrase din repertoriul unui mare patriot român care la sfârșitul veacului al XIX-lea s-a stabilit la Târgu Jiu. Este vorba despre Ștefan Bobancu (n. 13 oct. 1885, Șcheii Brașovului – m. 23 dec. 1940, Tg. Jiu), reputat profesor și distins ziarist, politician și unul dintre numeroșii corifei ai Ardealului care au contribuit enorm la bunăstarea culturală a Gorjului.

Nu am dorit să insistăm pe activitatea sa publicistică (ctitor de ziare precum „Paza Neamului”, „Românismul”, „Unirea Neamului” ș.a.) și nici pe cea culturală, cea politică sau cea de la catedra Gimnaziului din Târgu Jiu ori din alte școli de stat sau particulare.

Am avut în vedere doar activitatea sa din timpul Marelui Război. Spre exemplu, în perioada neutralității a fost un vajnic susținător al intrării României în război alături de Antanta. Cine are curiozitatea și răbdarea să răsfoiască paginile ziarului „Unirea Neamului” (mai multe numere se regăsesc și la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Gorj) se va convinge de acest lucru. Sunt voci care susțin că ar fi participat chiar și la lupta de la Podul Jiului, din 14 Octombrie 1916, deși nu apare pe celebra listă scurtă a marelui Popilian.

Filo-antantismul și convingerile sale patriotice rostite fără teamă în spațiul public înainte de invazia inamică i-au creat mari neplăceri în timpul ocupației germano-austro-ungare. Inițial a fost supravegheat foarte strict având interdicția de a părăsi orașul Târgu Jiu. Au urmat apoi două luni de închisoare la Craiova și alte două luni într-o temniță din Straja Brașovului. Ulterior a stat încarcerat vreme de cinci luni la Cluj de unde a fost transferat definitiv într-un lagăr din Ungaria. Aici a rămas până în septembrie 1918.

Revenit în Târgu Jiu, cu câteva zile înainte de încheierea Primului Război Mondial, s-a ocupat de primirea locotenentul Cagin, trimisului special al generalului francez Henri Berthelot. Cu acest prilej sursele istorice ne arată că târgujienii „l-au purtat pe brațe de la Gară și până la Gimnaziu”. Omagiu suprem conferit unui om care și-a închinat întreaga viață idealului național, dar și iluminării mai multor generații de tineri gorjeni.

Gabriel Sarcină

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook