SCRISOARE LA VREME DE TRISTEȚE

Dragi prieteni, sincer vă spun, chiar dacă noi închisesem bisericile în Italia (se slujește, dar în privat, fără credincioși), mă mângâiam până acum cu gândul că voi acolo, în țară, sunteți prezenți la Sfânta Liturghie, chiar și în curțile bisericilor. Dar de când am aflat că și acasă au întrerupt participarea poporului la Sfintele Slujbe, m-a apucat o jale cum nu mai simțeam demult.. Știm în adâncul sufletelor noastre că vrăjmașii mântuirii neamului omenesc au pus totul la cale, folosindu-se de această cumplită armă biologică pentru a distruge țări întregi sau simpli indivizi, bunăstarea materială și buna așezare duhovnicească a multora.. Știm și simțim în sufletele noastre, dar „hoțul neprins este negustor cinstit”, deci îndurăm așa.. Să ne amintim că cele mai înfloritoare epoci ale istoriei Bisericii lui Hristos au fost nu cele de pace, ci acelea de prigoană! Oare nu zicea marele Tertulian că „SÂNGELE CREȘTINILOR ESTE O SĂMÂNȚĂ”?.. Cercetați viețile sfinților, vedeți că moleșeala nu a născut niciodată sfinți, prigoana însă da. În zilele de asuprire și de amărăciune creștinul Îl strigă din tot sufletul pe „Tatăl nostru Care este în ceruri”.. În zilele de nedreptate omul își amintește că există undeva Iisus Hristos, Dreptul Judecător.. În zilele de foame spirituală toți fiii risipitori își vin în fire, aducându-și aminte de viața cea îmbleșugată pe care au trăit-o „în casa Tatălui nostru”, adică în sfânta Sa biserică, deoarece Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a numit Templul, biserica cea veche, „casa Tatălui Meu”.

Dragii mei, îmi vine să zic despre voi precum Domnul Hristos: „Milă îmi este de mulțime, pentru că sunt trei zile de când nu mănâncă”.. Iar voi sunteți acum flămânzi nu de pâinea cea pieritoare, ci de „Pâinea Cea spre ființă trimisă de Tatăl spre viața lumii”! Și iarăși îmi amintesc cuvintele Evangheliei: „Și Îi era milă (lui Hristos) de mulțime, pentru că erau ca oile fără păstor”.. Vă văd necăjiți, tulburați, dezorientați, certându-vă între voi și acuzându-vă unii pe alții, pentru că nu mai știți ce să credeți. Vă simțiți trădați chiar de păstorii voștri, de cei pe care Domnul i-a ales să fie „iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu”, de cei care trebuie „să dea slugilor hrană la bună vreme”, hrănindu-le din „verdeața dumnezeieștilor Taine”.. Credeți că păstorii v-au trădat? Nu, nu v-au trădat. Dar situația de azi este atât de complexă și de nouă în istoria recentă a Bisericii, încât în orice direcție ar apuca cineva, există riscul de a greși. De aceea probabil întâi-stătătorii noștri, adică Sfințiții Episcopi, Arhiepiscopi și Mitropoliți, avându-l în fruntea tuturor pe Simbolul Ortodoxiei românești, pe Preafericitul Părinte Patriarh, s-au gândit că dacă printr-un avânt duhovnicesc lipsit de înțelepciune ar determina molipsirea în masă a sărmanilor creștini neajutorați, lipsiți de un sistem sanitar performant, aceasta ar putea deveni cea mai urâtă pată pe obrazul Sfintei Biserici.. Ce credeți dumneavoastră? Dacă molima aceasta s-ar transmite în popor, chiar voi ați ridica vocea împotriva clerului, acuzându-ne de inconștiență și de lipsă de maturitate. Acum însă Biserica a decis să meargă „cu picioare de plumb”, adică să fie prudentă, încercând să păstreze cu sfințenie prețiosul dar al vieții. Și mulți v-ați simțit abandonați și trădați. Sunt convins că dacă se vor complica lucrurile și starea aceasta de prohibiție liturgică se va prelungi, ierarhii noștri vor lua poziție și vor schimba decizia luată momentan. Trebuie multă înțelepciune în astfel de perioade istorice, cum este cea pe care o trăim în prezent.
Dar mai presus de toate, nu uitați dogmele Sfintei noastre Biserici, cele care ne dau nădejde și bucurie în suflete. Nu uitați ce spune marele Apostol Pavel despre Biserică: „PE CARE HRISTOS A CÂȘTIGAT-O CU SCUMP SÂNGELE SĂU”! Deci pentru această Biserică Domnul a luptat până la vărsarea sângelui și va lupta în continuare. Nu o va părăsi Domnul după ce a luptat atâta pentru ea. Nu uitați ce îi spune Domnul Sfântului Apostol Petru: „Simone, BISERICA MEA PORȚILE IADULUI NU O VOR BIRUI!” Și nu uitați că noi toți suntem oile și mielușeii lui Hristos Domnul: „Simone, Fiul lui Iona, paște oile Mele, paște mielușeii Mei”!
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă umple sufletele de bucuria fiilor Împărăției Sale, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook