NECONSTITUȚIONALITATEA ORDONANȚELOR
„În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”– parintele Arsenie BOCA
Criticat încă din prima zi sub aspectul legalităţii, dat fiind că a apărut în Monitorul Oficial în două forme – odată fără contrasemnătura premierului Ludovic Orban, odată având aceasta semnătură – decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României semnat în 16 martie 2020 de Preşedintele Klaus Werner Iohannis poate fi privit că actul oficial prin care s-au pus bazele loviturii din stat. Şi totul s-a întâmplat în timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară pandemie la nivel global din cauza COVID-19 (coronavirus), iar ţara noastră înregistra primele decese ale unor persoane infectate cu acest virus.
Prevederile decretului privind instituirea stării de urgenţă conţin elemente clare care arată că puterea Parlamentului a fost uzurpată prin acest act, că funcţionarea Justiţiei a fost interzisă, iar drepturile omului călcate în picioare. Şi totul cu o semnătură (sau două, în funcţie de ediţia din Monitorul Oficial). Decretul în sine, după cum veţi vedea, poate fi privit ca un abuz care îi poate atrage preşedintelui răspunderea penală pentru înaltă trădare, iar premierului Ludovic Orban (pentru contrasemnătura din Monitorul Oficial nr. 212 din 17 martie 2020 pentru Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020) răspunderea penală pentru fapta săvârşită în exerciţiul funcţiei.
Cel care semnalează, legitim, nelegalitatea decretului semnat de Iohannis, prin care ţară a fost pusă pe butuci, este avocatul Corneliu-Liviu Popescu (foto 2), cel care de altfel, a întreprins în cursul zilei de 9 aprilie 2020 demersurile pentru intrarea în legalitate a acestui act, respectiv:
-A formulat plângere prealabilă prin care a solicitat preşedintelui Klaus Iohannis (foto 1 stânga) şi primului ministru Ludovic Orban (foto 1 dreapta) să revoce în parte Decretul nr. 195/2020, pentru nelegalitatea conţinută la capitolele V şi VII din anexa 1 la Decretul 195/2020, prin care s-au luat măsuri de natură legislativă (deşi acest atribut revine Parlamentului);
-A depus o Petitie la Avocatul Poporului in care sesizeaza incalcarea drepturilor sale fundamentale prin aplicarea dispozitiilor cuprinse la capitolele V si VII.
În cele două acţiuni, avocatul Corneliu-Liviu Popescu reclama faptul că prin prevederile cuprinse la cele două capitole din Anexa nr 1 a Decretului privind instituirea stării de urgenţă au fost adoptate măsuri cu caracter legislativ, fiind uzurpata puterea legiuitoare a Parlamentului (ori, prin delegare, a Guvernului), interzisă funcţionarea Justiţiei şi a Ministerului Public, şi afectate în mod grav drepturile omului.
Or, în faţa acestor elemente, precizează avocatul Corneliu-Liviu Popescu, în prezent asistăm la „ceea ce juridic se cheamă o lovitură de stat”!
Concret, în plângerea prealabilă, respectiv petiţia depusă la Avocatul Poporului, profesorul Corneliu-Liviu Popescu a arătat că, prin Decretul privind instituirea stării de urgenţă, Klaus Iohannis a stabilit şi impus regimul stării de urgenţă, cu restrângerea exerciţiului drepturilor omului, deşi acest atribuit revenea Parlamentului, prin lege, ori Guvernului, prin ordonanţa.
De altfel, aceste aspecte sunt clar stipulate în Constituţia României la art. 53 alin. (1) – „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. – şi art. 73 alin. (3) lit. g) – „Prin lege organică se reglementează regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă”.
Pentru această lovitură de stat, astfel cum este reglementată juridic, avocatul Corneliu-Liviu Popescu considera că Preşedintele României trebuie să răspundă constituţional politic cu demiterea din funcţie şi penal cu condamnarea sa pentru înaltă trădare (art. 398 Cod Penal). La rândul său, premierul Ludovic Orban, pentru contrasemnătura de pe Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, ar trebui să fie tras la răspundere constituţională politică prin demiterea prin moţiune de cenzură şi penal pentru fapta săvârşită în exerciţiul funcţiei.
Aşteptam cu interes noul decret emis de Iohannis pentru prelungirea stării de urgenţă pentru a vedea dacă, prin conţinutul său, reprezintă o perpetuare a încălcării drepturilor omului, a nesocotirii Legii fundamentale a Statului român şi o ignorare crasă a atribuţiilor fiecărei puteri din Stat.
Redam în continuare pasaje din Petiţia formulată de avocatul Corneliu-Liviu Popescu în 9 aprilie 2020 şi trimisă către Avocatul Poporului:
„Prin art. 1 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 a fost instituita starea de urgenţă pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data publicării oficiale, conform art. 8. Decretul a fost emis şi publicat oficial pe data de 16.03.2020, ceea ce înseamnă că perioada de stare de urgenţă durează din 16.03.2020 inclusiv până în 14.04.2020 inclusiv.
Prin capitolele V şi VII din anexa nr. 1 la decret s-au adoptat măsuri cu caracter legislativ, şi anume:
– s-a stabilit că nu curg ori se suspendă termenele de prescripţie sau decădere în materiile civile lato sensu şi că nu se aplică dispoziţiile legislative în materie, precum şi faptul să se suspendă curgerea prescripţiei răspunderii penale;
-s-a stabilit că nu se judecă şi că nu se desfăşoară activitatea de urmărire penală şi cea a judecătorilor de drepturi şi libertăţi şi a judecătorilor de cameră preliminară decât într-un număr extrem de redus de cauze, fiind abilitate colegiile de conducere ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel să stabilească aceste cauze, iar Consiliul Superior al Magistraturii să dea îndrumări în materie, precum şi că această situaţie vizează şi procedurile de competenta Inspecţiei Judiciare;
– s-au instituit conditii si reguli procedurale speciale;
– s-au dublat termenele de raspuns la petitii si la cererile de informatii de interes public.
Toate aceste norme sunt norme de reglementare primară, care au forţa de lege, intervin în materii de natură legislativă şi fac inaplicabile, modifica sau instituie reguli cu forţa legislativă. Cu toate acestea, organizarea judiciară, procedura judiciară, materia penală, regimul general al proprietăţii, regimul stării de urgenţă, restrângerea exerciţiului drepturilor omului se reglementează numai prin norme legislative, potrivit art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. g), h), k), l) şi m), art. 126 alin. (2), art. 129 şi art. 131 alin. (3) din Constituţie.
Conform art. 61 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie, singurele autorităţi care au competenţa să adopte norme de reglementare primară sunt Parlamentul (care exercita puterea legislativă, prin lege) şi Guvernul (că legiuitor delegat, prin ordonanţa). Preşedintele României nu are absolut nicio competenţa să adopte, să modifice sau să suspende aplicarea vreunei legi sau ordonanţe, adică să legifereze.
În situaţia în care se impune declararea stării de urgenţă, competența constituţională a Preşedintelui României este exclusiv de a institui starea de urgenţă, prin decret contrasemnat de Primul-Ministru, şi de a solicita Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în temeiul art. 93 alin. (1) din Constituţie. Preşedintele României nu stabileşte însă regimul stării de urgenţă ori restrângerea exerciţiului drepturilor omului, acestea fiind rezervate legii sau ordonanţei, potrivit art. 53 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Parlamentul nu face decât să încuviinţeze măsură de instituire a stării de urgenţă, prin hotărâre, iar nu prin lege, aşa încât niciodată decretul de instituire a stării de asediu nu are forţă de lege şi nu poate conţine norme de reglementare primară.
Prin toate normele indicate supra, cuprinse în decretul privind instituirea stării de urgenţă, Preşedintele României şi Primul-Ministru al Guvernului au uzurpat puterea legiuitoare (a Parlamentului sau, prin delegare, a Guvernului), au interzis practic funcţionarea justiţiei şi a Ministerului Public, au afectat grav drepturile omului, ceea ce juridic se cheamă o lovitură de stat, care pentru Preşedintele României trebuie să atragă răspunderea constituţională politică a demiterii din funcţie şi răspunderea constituţională penală a condamnării pentru înaltă trădare, iar pentru Primul-Ministru al Guvernului trebuie să atragă răspunderea constituţională politică a demiterii prin moţiune de cenzură şi răspunderea constituţională penală pentru fapta săvârşită în exerciţiul funcţiei.
Dacă era nevoie de adoptarea de măsuri precum cele cuprinse în decret şi indicate supra, nimic nu împiedica Guvernul să adopte o ordonanţă de urgenţă ori, după caz, să îşi angajeze răspunderea pe un proiect de lege pentru modificarea cadrului normativ aplicabil stării de urgenţă, ceea ce ar fi respectat pe deplin exigenţele constituţionale ale art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (1) lit. g), art. 114 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În afară de nelegalitatea formală a tuturor normelor indicate supra, unele soluţii cuprinse în decret sunt nelegale şi pe fond, fiind disproporţionate. Exemplele manifeste sunt în materie penală:
Exemplul nr. 1: Continuă să se judece cererile de arestare preventivă şi cauzele cu arestaţi, dar nu se judecă şi contestaţiile la executare privind punerea în executare a unui mandat de executare a pedepsei definitive (altfel spus, dacă persoana A este arestată preventiv, cauza penală continuă; dacă însă persoană A este arestată pentru punerea în executare a unui mandat de executare a unei pedepse definitive şi face contestaţie la executare, pe motivul că există eroare în personam şi că hotărârea de condamnare priveşte de fapt persoana B, aceasta contestaţie la executare nu se judecă şi persoana A vă fi privată de libertate fără posibilitatea de acces la un judecător pe toată durata stării de urgenţă).
Exemplul nr. 2: Sentinţa de condamnare a unui inculpat judecat în stare de arest preventiv se va motiva în termen, iar apelul se va judeca şi el. În schimb, decizia definitivă de condamnare la închisoare cu executare nu se mai motivează în termen, nefiind vorba de un arestat preventiv, ci de un condamnat definitiv care execută pedeapsa închisorii, împiedicând dreptul la căi extraordinare de atac, unde condamnatul poate inclusiv să ceară suspendarea executării hotărârii de condamnare.
Exemplul nr. 3: Continua să se judece cauzele penale privind infracţiunile contra securităţii naţionale, actele de terorism şi spălarea banilor, dar nu şi crimă de genocid, crimele împotriva umanităţii şi crimele de război.
Este evident că existenţa unei situaţii excepţionale justifica măsuri excepţionale din partea autorităţilor publice, pentru rezolvarea situaţiei şi restabilirea normalităţii. Legalitatea ordinară este înlocuită cu o legalitate excepţională, de criză, care conferă puteri excepţionale autorităţilor publice. Acest lucru însă risca să pună în pericol democraţia constituţională şi drepturile omului prin posibile abuzuri, de aceea legalitatea excepţională, care este oricum mult redusă faţă de legalitatea normală, trebuie respectată strict.
Într-un stat în care democraţia, statul de drept şi drepturile omului constituie valori fundamentale, respectarea strictă a legalităţii excepţionale în situaţii de criză este esenţială pentru prezervarea acestor valori.
Interesul petiţionarului în formularea prezenţei petiţii vizează respectarea drepturilor sale la un proces echitabil, la respectarea vieţii private şi de familie, de proprietate, la siguranţă, la informare, de petiţionare, care sunt vătămate prin nomele indicate supra cuprinse în decret, întrucât petentul: are pe rol procese, plângeri penale, sesizări disciplinare, petiţii şi cereri de informaţii de interes public care nu se pot soluţiona ori sunt întârziate; este afectat dreptul de a obţine foloase patrimoniale de la clientela profesională în urma exercitării profesiei de avocat; este afectat în dreptul la siguranţă individuală prin faptul că aproape toate cauzele penale sunt suspendate, ceea ce încurajează infracţionalitatea”.
*Cititi aici Petitia depusa la Avocatul Poporului
*Cititi aici Plangerea prealabila trimisa Presedintelui Romaniei si Prim-ministrului
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebookP