Război și Pace, Luptă și Complementaritate

În ciuda distanţei cerute de legea luptei cu Covid -19, pare că suntem solidari. Avem succese: Numărul deceselor printre români nu e atât de mare ca în Italia, Franța, Spania sau SUA. Acest război, noi, românii, îl câștigăm prin ascultare, supunere, pace. Lupta fizică e trecută în planul spiritual, în așteptare, izolare și meditație, rugă la cer. Oricum e Luptă! Dar, e una intimă, individuală, dispersată. Fiecare „în apele lui”. Dacă după un război armat, pacea e formulată prin angajamente noi, legi noi, credințe noi, apoi după această luptă cu Covid-19 ce angajamente se vor cere de la noi, care legi, care credințe?
Suntem în fața fenomenului Complementarității, atracției sociale, colaborării, manifestării unui comportament social comun, unic, nou, inedit. Dacă am formula balanța lumii de până la Pandemie, ea se va prezenta așa: Război-0-Pace. În condițiile Pandemiei: Luptă-0-Complementaritate. Avem în față, cred eu, o structură deosebit de importantă în cunoaștere.
Pentru ce e atât de importantă această structură trinitară, Luptă-0-Complementaritate? Prin ea, omul poate să-și cunoască Autenticitatea sa, se poate localiza, defini. Analizând noțiunile montate în triade de tip, 1-0-1, vom vedea în ele acea luptă aprigă pentru existență în societate, 1-1, eu-societatea. Vom constata că între oameni nu există părți pozitive și negative, ci părți de stânga și dreapta (român-0-ungur; sănătos-0-bolnav). Pentru autenticitate, important e începutul, 0. Acolo, în centru e sursa mișcării în stânga sau dreapta (bine-0-rău). Oricare lucru activ se începe de la pasiv, de la un centru ,-0-, de legământ a celor două, 1-0-1. Intelectul oricărui început e montat în prima relație de legământ, -0-. Numărul acestei relații e pasiv, 0.
Practic, în ierarhia socială fiecare om poate însuși diferite numere: primul, al doilea … sau chiar 666. Toate aceste numere sunt „numere omenești”, inventate de om, ca și limbile. Numerele „naturale”, autentice, însă, e numai unul, 0, Nimic și Tot. Acesta e un număr pasiv, complementar, unul de susținere a celorlalte, de unitate, de integritate a lor. Zero are o valoare specială de structurare a cunoștințelor. Fără aplicarea cifrei Zero, civilizația noastră nu s-ar fi dezvoltat atât de mult. În această perioadă de cumpănă în luptă cu virusul, valoarea intelectuală a cifrei, 0, nu poate fi ignorată. S-o medităm! Cifrele sunt pasive și active. Dacă recunoaștem balanța, pasiv-0-activ, va trebui de recunoscut și balanța: zero-0-toate cifrele. În cuvinte: complementaritate-0-contradicție.
Fiecare om are unul și același început autentic, 0. El e același pentru oricare, ca duh al inițierii, Viață. Celelalte numere – toate sunt secunde, temporare, luate în trecere sau date după o regulă acceptată de om, educată prin metodologia activă a contradicției. Important e, ca oricare număr acceptat în Cipul electronic („îngerașul” păzitor), să nu fie contemplat în „mână sau pe frunte”: număr=trup. Autenticitatea, inteligența, relația, -0-, se va „pierde”: număr-0-corp.
Cititorii care se îndoiesc în logica celor expuse mai sus, își pot adânci convingerea prin citirea în textul din paranteze:
[Cultura folosirii cifrei, 0, e acea cultură care (pasiv), îi unește pe oamenii, le egalează intimitățile. Îi integrează pe oameni într-un singur concept al Complementarității. Asta e Puterea intelectelor. Să ne apropiem nițel de analiza ei. Această abordare ar putea trezi un Potențial ideologic intim educat complementar. El e necesar pentru a deschide viziunea corectă a activității practice, adecvate Mamei-natura. Adică, va trezi o viziune controlată, auto limitată în activitatea sa. Din această sferă a Complementarității, Putere de susținere împreună a intelectelor umane nu poți scăpa. Fiecare va înțelege că păcatul și pedeapsa trăiesc alături în aceiași celulă: păcat-0-pedeapsă. Una fără alta nu există.
Fiecare va dori să depășească indiciul numeric al perfecțiunii naturii (în Cartea Educației), să „vadă altceva, mai deștept”, super perfect. Iar încălcarea perfecțiunii va fi asumată și „plătită” greu pentru că prin indiciul perfecțiunii, ceea ce e perfect e vizibil multora. Și, e bine! Antagonismul ar putea fi calculat și prevenit.
Asemănarea și atracția intelectuală dintre oameni e continuitate, integritate, nemurire. Intelectul uman e formulat în Ortodoxie ca dogmă, Sfânta Treime (Tata-0-Fiu). În Știința integrată dogma religioasă ar putea fi „cuantată” ca axiomă, Triadă: Trinitate-0-Triadă; electron-0-undă, știință-0-religie, rațional-0-irațional, materialism-0-idealism, Credință în rațiune-0-Ortodoxie(sau altă confesiune). Așa acceptarea Credinței în rațiune (religia „nouă”) nu exclude dreptul de a crede în alte domenii ale cunoașterii fie ele științifice sau religioase. Avem balanța:
Credința în rațiune-0- credința în savanți (practică științifică) și zei (ritual religios).
Cele două adevăruri, științific și religios, se unesc pentru a conviețui în sfera înțelepciunii, în Realitatea autentică, cea care poate să se manifeste numai integrat, ca Putere a intelectelor, (tridimensional) prin relația, -0-: Cunoaștere-0-Ștință, credință-0-știință, derivate orientate reflectate prin Portalul: general-0-particular. Cunoașterea religioasă și credința în știință, ipoteza, părere – iluzie, sunt generale. Știința – o particularitate a cunoașterii. ]
Covid-19! Civilizația planetei e în primejdie. Nimic nu va mai fi cum a fost. Ce avem de făcut? Depresia (20-30% din populație) în care se află România poate fi „lecuită”. Există o soluție în „Cartea Educației”. Numai că metodele propuse aici sunt complementare, indirecte, pasive. Metodele active ale psihologilor, se formulează pe baza unui vocabular științific activ, 2D, unilateral și deci polarizat. Alegoric vorbind, astăzi pacientul este învățat de psihologi să se apuce de urechea stângă cu mâna dreaptă. „Merge și așa!” Iar specialiștii psihoterapiei moderne demonstrează că oricare om are deja dereglări psihice deviate de la „normalitate”. E suficient să treci pe la ei, pentru „testare”. Astfel, în știința socială modernă totul e relativ. Iar normalitatea („autenticitatea”) o determină el, specialistul (politicul). Sau poate, Știința? Dar, oare, oamenii sunt răi de la naștere sau devin răi în rezultatul comportamentului social neadecvat? Educației științifice? Criza încrederii în politicieni a adus lumii o multitudine de teorii ale conspirației. Fake newz! Cine mai crede astăzi în Știință?
Ce are de pus știința în fața oamenilor? Vaccinul? Cum de readus oamenilor încrederea în știință și conducere? Această problemă se discută, prin monolog, în lucrarea menționată.
Simplitatea construcției Universului e bazată pe armonie, frumusețe și echilibru. „Frumusețea va salva Lumea!” Noțiunile, cer-pământ, ziuă-noapte, cald-rece, plin-gol, sunt clare. Dar când prezinți echilibrul: contradictoriu –complementar, două cuvinte împerecheate, o derivată de la alte echilibre, deosebire –asemănare, activ-pasiv, general-0-particular, îndată se face tăcere. Se vede, că nu se înțelege sensul cuvântului, complementaritate. Iar dacă, într-adevăr, ne aflăm în fața fenomenului Complementarității, atunci, necesitatea de a gândi la fel, adecvat situației, uniți, va trebui să apelăm la DEX:
1.COMPLEMENTARITÁTE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare.
„Însușirea de a prezenta un caracter complementar” în gândire, o avea savantul Niels Bohr. Anume acest savant a elaborat Principiul complementarității din mecanica cuantică. „Caracter complementar” are electronul la trecerea lui prin un grilaj cu două fisuri. Procesul dat, electron-undă, activ-pasiv, se vede, nu este format din elemente asemănătoare, „părți complementare”. Elementele complementare sunt contrapuse, diferite, unu și unu, orientate spațial, 1-1. Dar, în DEX, partea a doua a definiției „complementaritate” nu precizează numărul „părților componente”. De aceea, calitatea definiției se pierde. Oamenii n-o înțeleg. Numărul de nuiele dint-o mătură (un simplu flux de electroni) nu reprezintă complementaritatea lui Niels Bohr. Așa, complementaritatea se confundă cu suplimentul. Complementare sunt și crengile dintr-o mătură sau firele de viscoză dintr-o perie. Numai că asta e partea pasivă, primă a funcției obiectului. Partea a doua a funcției, cea activă, integritatea ca scop, nu se evidențiază. Ele par a fi atât de simple și sunt clare că sunt ocolite, trecute cu vederea ca părți componente ale procesului: mătură-0-curat (electron-0-undă). Iar, complementaritatea nu poate fi evidențiată fără scop, fără contradicția ei, noțiunea ei pereche. Dualismul, ca fenomen integrat, promovat de Niels Bohr e ocolit.
Fizicienii, însă, constatând proprietățile duale ale materiei, electron-0-undă, nu sau mai oprit asupra formei cunoașterii balansate, pasive, pacifice. Local, În mecanica cuantică,ele erau explicate pentru toată lumea. Savanții au formulat aparatul său explicativ, local, Principiul complementarității, și au mers înainte pe tema fizicii, acolo unde interesul, conflictul și contradicția, se află pe drumul de cercetare a electronului care, ca să vezi, a lăsat în urmă o undă. Problema cunoașterii, în general, ca integritate, se află și în alte domenii ale științei, în cele complementare, pasive, filozofice și de structură a instrumentelor cunoașterii, cifrele și limbile. Dar, asta a trecut pe alături neobservat. Fiecare domeniu științific își formulează aparatul său explicativ, cel activ. Așa, e de înțeles, că tema Cunoașterii nu era problema a lor, a fizicilor, ci a Științelor Sociale, a filozofilor. Anume aici, e „pierdut” un segment important de cunoștințe, o Teorie lipsă din fenomenul universal al cunoașterii. El trebuie recuperat.

2. Încă:COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor.
Întregirea lucrurilor în fapt e o acțiune de împerechere logică a două părți capabile la dualitate, conform Principiului complementarității. Cuvântul complementaritate a fost inventat cu mult înainte de nașterea savantului Niels Bohr. Dar, numai ca parte suplimentară. Prin adaptarea fenomenului cuantic noțiunea complementarității își atinge perfecțiunea, ca parte pasivă din dualitatea, pasiv-activ. El are sens propriu, generalizat, ca parte contrapusă aflată într-un sistem bivalent, integru: pasiv-activ; complementar-contradictoriu, cauză-consecință, intim-social, crimă-pedeapsă etc.

3. Încă: COMPLEMENTARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este complementar. ◊ Teoria complementarității = teorie formulată de fizicianul N. Bohr pentru a da o caracterizare generală a modului de interpretare a proceselor atomice.
Niels Bohr este primul gânditor al epocii moderne care a pus în termeni științifici, problema unității cunoașterii umane (Triada: electron-0-undă. Nota autorului). El n-a ezitat să sugereze corelații între sociologie, politică și fizică (sociologie-politică-fizică; social-0-individual) ca manifestări ale existentei unui principiu omniprezent și universal al unității (trinitare, Nota autorului).
„Principiul complementarității sugerează regula conform căreia legile unui fenomen, exprimate de o anumită teorie, trebuie sa coincidă, în urma particularizării, cu legile aceluiași fenomen exprimate în cadrul altei teorii”.
N. Bohr a sesizat chiar faptul că mecanica clasică și cea cuantică nu se resping, una fiind o aproximație a celeilalte. La fel, ar trebui să se întâmple prin integritatea celor două educații: Educația tradițională (ordinară, clasică) –Educația complementară (cuantică) . Ar trebui să se întâmple…
Epistemologia contemporană post marxistă, consideră că principiile cuantice elaborate de N. Bohr, W. Helsenberg, W. Pauli ș.a., constituie direcții noi și fertile ale teoriei determinismului și vin să corecteze și să dezvolte conceptul clasic de cauzalitate. Susținătorii unei singure Teorii a cunoașterii (Epistemologiei), de care se agață alte teorii – supliment, au posibilitatea să-și îndeplinească postulatul declarat: „să constituie direcții noi și fertile ale teoriei determinismului, să vină, să corecteze și să dezvolte conceptul clasic de cauzalitate”.
Dar, când s-a declarat asta și cât timp să mai așteptăm? Impasul, deja e aici.
Punem întrebarea acesta pentru că determinismul declarat de „Epistemologia contemporană post marxistă” justifică primatul societății asupra comportamentului individual. Cu adevărat, comportamentul particular se începe din necesitatea celor de jos, needucați. Cei de sus, educați prin metodologia tradițională, nu au o așa necesitate. Nici, n-o simt. Ei sunt îndoctrinați deja în acea Matrice de cunoștințe tradiționale (Matrix), care nu le mai permite alte modele de întregire a fenomenului cunoașterii, decât prin empirismul său propriu. Educația merge pe o stradă cu o singură direcție, de sus în jos (fără felinare!). Așa, omul matur deja nu mai vrea modificări intime. El nu le înțelege. Nu înțelege nici persoanele needucate. Prin educație contradictorie, „modernă”, omul și-a creat o lume dispersată, mereu nemulțumită. Timpul însușirii complementarității a fost „pierdut” pe băncile școlii. Metodologia Educație Complementare, a doua direcție de pe strada Educației, la vârsta lor optimă de educație, lipsea.
Înțelegând în profunzime relația fundamentală, UNU- MULTIPLU, Bohr spera în realizarea unității științei, fără ștergerea identității științelor. Deci, și a identității oamenilor. Fiecare om (activ) e o identitate unică. Astfel, fără Teoria științifică a cunoașterii (vezi paragraful „Teoria științifică a cunoașterii”din Cartea Educației) răspândirea prezisă de savant în alte domenii științifice a Principiului complementarității, nu se împlinește. Oricum, speranța împlinirii visului Marelui savant, Niels Bohr, e posibilă prin promovarea lucrării date: Cartea Educației.

4.Încă: COMPLEMENTÁR adj. v. suplimentar.
Avem aici, în DEX, o definiție greșită? Nu! Istorică. Repet: Anume, prin Principiul complementarității noțiunea „COMPLEMENTARITATE” s-a dezvoltat de până la perfecțiunea sa adecvată realității autentice. Oricum, pentru realitatea inventată de om, artificială, această definiție, suplimentar, încă e valabilă. Depinde de nivelul de educație, cel oficial, acceptat de Program. Complementaritatea reprezintă partea a doua a echilibrului, contradicție – complementaritate, respingere-atracție, deosebire –asemănare, electron –undă (derivate de la „UNU-MULTIPLU”). Iar o Știință complementară, pereche, alăturată de Știința ordinară obișnuită, ca structură generală a ființării omului, axiomă, se prezintă numai în „Cartea Educației”. Explicația e simplă. În echilibrul cărților religioase și științifice (religie-0-știință), între ele, exista un spațiu gol:
Religie – (Cabala-0-???) – Știință
Cărțile religioase -(Cartea Creației-0-Cartea Educației)- Cărțile științifice
În altă formă, această triadă poate fi prezentată așa:
Religie – (ezoterica-0-exoterica) – Știință.
Intelect social (Religie+Știință)-0-Intelect intim (Cabala+Complementaritatea)
Așa, mai multe paradoxuri ale lumii omului se vor explica: Paradoxul Moore, Fermi, peșterii lui Platon, Evoluționismul verso Creaționism, Comunismul verso societate, Democratismului verso tendința de ștergere a identității naționale ș.a.
Timpul oamenilor geniali, cei care cunoșteau toate științele, a trecut. Astăzi, oamenii geniali sunt specializați pe domenii. Deci dispersați, fiecare cu al său aparat explicativ despre Adevăr. Așa, noțiunea calității omului e pierdută. Complementaritatea, atracție socială dintre oameni,la nivel general sau particular, e o necunoscută. Oamenii se atașează ușor de animale. Încrederea, om-0-animal, e mult mai stabilă ca încrederea, om-0-om. Iar restabilirea încrederii dintre oameni poate fi fundamentată numai pe un suport intelectual unic, integrat, intim: Credința în rațiune.

5. Și, ultimul „ÎNCĂ”:
Am auzit undeva…: „Dumnezeu este Cuvântul”. Dar care cuvânt, dacă nu COMPLEMENTARITATEA? Anume, complementaritatea e acea Putere (Atotțiitoare) de susținere a tuturor planetelor suspendate în spațiul cosmic, garant al mișcării, a manifestării forțelor de atracție și respingere (atracție-0-respingere), centrifuge sau centripete. Complementaritatea e o Putere statică. Ea se manifestă prin o forța invizibilă a atracției pasive,-0-, asemănării, iubirii și integrității. Așa, ea contribuie la inițierea procesului activ, la dividerea în două a părților , atracție-0-respingere; general-0-particular (Tată-0-Fiu).
E nevoie de puțină muncă meditativă pentru a accepta în sine o parte din această Putere. Asta e DEȘTEPTAREA! Fiecare va descoperi acest cuvânt, complementaritate, de sine stătător, independent, prin relația universală, -0-: contradicție-0-complementaritate, respingere-0-atracție, cauză-0-consecință, naștere-0-moarte…
Și în concluzie: Complementaritatea pasivă fiind, e localizată oriunde, iar prezența ei devine vizibilă numai mintal, la granița a două faze, două planete (a-0-b), două cuvinte contradictorii (bine-0-rău, complementaritate-0-contradicție) sau două cuvinte complementare(respect-0-stimă; perfect-0-ideal, derivate de la: general-0-particular). Complementaritatea stă la granița dintre: activ și pasiv; contradicție și complementaritate; război și pace: Luptă-0-Complementaritate.
Și așa, „tot ceea ce se îndepărtează mai mult sau mai puțin de realitate”, este… DEX-ul. Dar oare e nevoie de a ne „răscula” contra editurii DEX-ului? Nu! Oamenii nou născuți intră într-o lume deja creată, dar imperfectă. Aici, nimic nu este perfect. Impas! Apocalipsă! Perfecțiunea însă nu cere schimbare, demontare, ci restructurare, modificare a modului de a gândi. Trebuie numai de înțeles faptul că în DEX avem adunată o practică imensă de viață socială a omului. Un singur om, n-o poate însuși și exprima „corect”. Cu atât mai mult, că Lumea omului e o invenție deviată de la natură. Nimeni nu e în gradul de a înțelege toată practica obținută de civilizație. Nu poți îmbrățișa Universul. Cel care se folosește de DEX, va trebui să adapteze cuvintele la practica sa folosind axioma, triadele, structura trinitară a realității obiective. Iar instrumentul corect pentru a afla cum structural de prevenit fenomenul, se începe cu balanța cifrelor, 1-0-1; formă-0-conținut; calitate-0-cantitate.
Așa, nu e nevoie de a ataca editorii DEX-ului. Lumea nu se construiește după păreri vechi și noi, iluzii, mituri multiple, ci structural, adecvat naturii. Așa, „concepția noastră” despre cuvântul COMPLEMENTARITATE, va trebui adusă în concordanță cu realitatea obiectivă. Acest lucru îl vor face cei de jos, oamenii simpli (pentru a ne deștepta multiplu, crea a două direcție în Educație) fără bătăi cu „morile de vânt” (DEX-urile), folosind metodologia pe care ne-o oferă aici, în această lucrare (Cartea Educației), triadele.
Omul s-a divizat de natură și a creat, inventat, o Lumea a sa, Lume a omului. Noile generații simt falsitatea acestei lumi, dar ei nu se năpustesc asupra instrumentelor științifice, numerelor și limbilor, ci asupra religiilor, acelor sisteme clasice care nu fac altceva decât să îndoctrineze omul, prin ritual, în armonie integritate, complementaritate. Sisteme cuantice sunt și triadele, reprezintă aceiași formă de îndoctrinare în complementaritate, dar ȘTIINȚIFICĂ.
Mitul biblic spune că Dumnezeu ia alungat pe oameni din rai. Așa, oamenii au început să exploreze natura sălbatică, au schimbat landșaftul pământului. Apoi, s-a ajuns la limită. Omul contemporan e destul de înțelept pentru a accepta faptul că schimbarea intelectelor prin metodologii de luptă, memorizare cantitativă a informației nu mai este efectivă. Totul se mișcă pe un cerc închis. Suntem în fața fenomenului Complementarității, modificării pasive, meditative, a intelectelor. Asta e o educație rapidă, complementară, urmată de Saltul cuantic al cunoștinței .
Ca sistem al dualismului, Principiul complementarității ne prezintă nu numai unitatea cognitivă, electron-0-undă, dar și starea generală, „de matrioșcă!” a substanței: o trinitate mai mică apare în trepte, una după alta din una mai mare. De la, macrocosm-0-microcosm, și până la: spirit-0-intelect intim.
Complementaritatea e un cuvânt general dat Puterii, potențialului de susținere a substanței în forma trinitară a contradicției. Așa, antagonismul poate fi prezis, prevenit. Totodată, această noțiune cuantic e particulară, Sursă, relație,-0-, de rezistență dată din interiorul lor, a oricăror două elemente, 1-1, atracție -0-respingere; complementaritate-0-contradicție, natură-0-om. Astfel, conceptul noțiunii complementaritate se lărgește, iar explicația DEX-ului tradițional, nu poate cuprinde aspectul dezvoltării cunoașterii prin Salt cuantic. În Lumea tradițională, la baza gândirii stă cuvântul unitar activ care e format pentru scop, consecvență, dorință, abuz, profit.
Atunci, pentru ce avem nevoie de împerecherea cuvintelor? Pentru o activitate orientată, controlată și deci, pentru un comportament adecvat cu mediul naturii și uman, natural și artificial. Împerecherea e pus pe o inteligență unică, „mariaj” conștientizat, relație -0-: natural-0-artificial. Asta e o cultură deosebită, o armă intelectuală care ar puntea opune o rezistență flexibilă în fața oricărei puteri fizice, iar puterea fizică poate lua omului numai trupul. Convingerile, inteligența, ba!
România e la răscruce. Drumul ales nu mai poate fi cel de stânga, iar pentru a merge înainte e nevoie de viziunea tuturor căilor de deșteptare. Ideologia antică, „Capul plecat sabia nu-l taie!”, nu mai merge. Prin structura existență a Limbii române, românii au ocazia de a „ridica capul”, de a promova conceptul complementarității sociale la nivel global. Nu toate limbile, prin calitatea lor, se află alături de posibilitatea de a explica fenomenul Complementarității. Această misiune va trebui de conștientizat. Viața de martir al acestui popor are consecințele sale individuale. Ele se manifestă deja prin conștiința religioasă a românilor, ascultare….
Intelectualitatea românească e în datorie mare și față de țărănime. Lipsa legăturii inteligente (-0-) dintre aceste două pături (clase) sociale e la vedere. Imigrația continuă, iar Educația nu se termină la școală. Ea e eternă, cere contemplare zilnică.
Astăzi, partea rațională a intelectului intim nu se dezvoltă. La modă e intelectul social. Omul e derutat de informații false. Oricum, Dumnezeu nu e surd dacă este tratat cu rațiune. Legământul celor trei credințe, credință irațională în zeu și oameni (doi cai), și Credința în rațiune (căruța), va trebui să se efectueze, să se împlinească: Credința în rațiune-0-(credința în savanți + credința în zei). E o derivată de la: rațional-0-irațional, pasiv-0-activ. Acest spațiu gol, -0-, va trebui umplut cu o relație concretă (științifică), căutată în intimitatea sa prin abilitatea de a structura în triade cuvintele, legile, principiile logice, științele și credințele. Și, bineînțeles, indiciul perfecțiunii naturii calculat matematic. Așa, intelectul intim va genera o Știință axiomatică proprie, unde cumpăna, 1-0-1, va fi tratată ca „cheie a cunoașterii”. Se vor găsi și pasajele Biblice:

Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?” / I Corinteni: 1-20/
„Vai vouă, cărturarilor….! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”. /Matei. 23-13/
Oare cărturarii, „ascund cheile cunoașterii”? Această întrebare e valabilă și astăzi.
Așadar, echilibrele de tip, 1-0-1, „împodobite cu cuvinte”, n-ar trebui să fie neglijate. Ele sunt celule vii ale cunoașterii. E nevoie de o apreciere intelectuală a armoniei, echilibrului, măsurii. Asta e Puterea! Omul, nu este doar un trup fiziologic bolnav fizic și mintal (Așa e tratat omul contemporan de specialiștii în sport (doar un om din zece e sănătos) și psihoterapie (fiecare om e cu probleme)). Valoarea reală a omului e alta, intelectul social, 2D, și intelectul intim, 3D. Sănătatea, vine de aici prin legământul lor, -0-, 3D-0-2D.
Mitul Biblic, radiază rațiunea structurii, 1-0-1, prin Dogma Sfintei Treimi. Un creier dezghețat, este un creier treaz, deșteptat. Starea dată a fost simțită de români și acceptată ca spirit național de mai mult timp. Imnul „Deșteaptă-te române!” e încă valid. A rămas numai un singur pas până la atingerea nivelului rațional al conceptului formulat, al Deșteptării prin Complementaritate.

Victor Deleu, 04.05.2020

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook