ÎMI ESTE DOR DE VÂRSTA DE BĂIET..

Preot Sorin Croitoru

Fiind băiet adesea mă duceam
Să simt în nări mireasma de câmpie
Și multe ceasuri singur petreceam,
Privind uimit cum macii se mlădie..

În ceea ce era în jurul meu,
În toate frumusețile naturii,
Îl auzeam șoptind pe Dumnezeu,
Dar ascultam și imnele făpturii..

Un fir de iarbă verde sau de grâu,
Un cărăbuș, un greier sau o floare,
Un clipocit ale apelor din râu,
Aveau de spus o odă fiecare..

Un cer senin sau unul mohorât,
Un soare cald, o stea sau luna plină,
Un timp frumos sau unul mai urât,
Erau sclipiri din gloria divină..

Azi nu mai sunt acel „băiet” hoinar,
Căci timpul din păcate nu-mi permite..
Familia, slujirea la Altar,
Nevoi și griji, probleme felurite..

Nu-mi mai permit acum să hoinăresc,
Sunt liber, însă doar în aparență.
Cu mare greu din când în când lipsesc,
Căci lumea-mi cere-o pururea prezență..

Da, am rămas mai mult cu amintiri
De când pe câmpuri rătăceam în cercetare,
Descoperind noi forme de iubiri,
Primind răspuns la orice întrebare..

Îmi este dor de vârsta de băiet
Și scotocesc adeseori prin minte
Când ochii închizându-mi-i încet,
Încep să văd iar anii dinainte..

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook