Dragoste cu chip de primăvară
*
APRILIE
În primăvara asta mă-nvelești cu ochii,
Îmi curg florile prin sânge și prin oase,
Ți-am pus lalele, zambile și cais la rochii,
Din verdele pur îți fac un șal de mătase.
De-atâția muguri ți-e goală visteria,
Pentru tine primăvară merg și la cerșit,
În aprilie din zâmbetul tău fac florăria
Și o nouă inundație florală am pornit.
Sub raiul de petale albe închid ochii și tac
Așa cum fac în primăverile mele toate,
Cum să fiu eu prin viață trist și sărac
Când florile îmi sunt filele de la o carte ?
Tu ai obrăjorii mai aprinși ca o narcisă,
Îți înmuguresc sânii și ești mai femeie,
Buzele sunt pline de mireasmă de caisă,
Ochii poartă din stele câte o scânteie.
Parcă aprilie ți-a lasat în ochi și tăciune
Din rugul nestins doar al dragostei mele,
Cu vântul în amurg rostesc o rugăciune,
Ce vreau să fie ecoul inimii… spre stele.
Tu ești primăvara mea când ești departe,
Cu voal de poezie te duc zilnic la altar,
Aprilie dragoste și fericire în jur împarte
Și-ți pune verighetă de petale pe inelar.
Ești mireasa mea cu rochie de iasomie,
Voalul este din flori parfumate de liliac,
Buchetul e plin de galbenul de păpădie,
Aprilie mă face bogat dintr-un om sărac.
*
DUBITATIV
Hoinăream de un an prin viață
Să mai pun o frunză-n ramă,
Dăltuind cu lacrimi de gheață,
Manuscrisul meu de dramă.
Primăvara mi-a bătut în geam
Să-mi lase mie fericirea zălog,
A lăsat doar un mugure pe ram,
Așa, ca unui fraier…sau milog.
Uneori, îmi simt tălpile ostenite
De-atâta colindat prin lume,
Din toate cuvintele moștenite,
Am să scriu vreo cinci volume.
Ai adus multe mirosuri nebune
Ș-un verde crud la fiecare pas,
Parcă fiecare floare-mi spune
Că doar o primăvara a rămas.
Atâtea tăceri în cale întâlnesc,
Iar șoapta nenăscută se oprește,
Pe fiecare dor ce nu-l gândesc…
Și nici măcar inima nu și-l dorește.
Atâția muguri nasc căte-o floare
Și tu doar unul mie mi-ai oprit.
Te-ai gândit că n-am raze de soare
Pentru un anotimp floral, fericit.
M-am decis să nu mai sper atunci,
Și consolat, în hoinărit iar mă-ntorc.
În rănile sufletului atât de adânci,
Înghesui toate anotimpurile la un loc.
*
DRAGOSTE CU CHIP DE PRIMĂVARĂ
Draga mea, te rog atent privește
Cum castanii noștrii se-noiesc,
Pe aleia lor, izvor de flori tâșnește
Și toate-ți spun că te iubesc….!
E dragostea cu chip de primăvară,
Ce se plimbă fericită iar pe alei,
Hai să ne sărutam ca-ntâia oară
Sub ninsoarea fină a florilor de tei!
Privește iubito cerul de cicoare
Cum se prăvale cu dragoste pe noi,
Undeva se aude o privighetoare,
Concertul primăverii e în toi.
E totul gingășie, o dulce alinare,
Amorul cu parfum seducător e scris,
Tu ești azi, cea mai frumoasă floare,
Ești zâna mea… ce-a coborât din vis.
Iubita mea, te rog privește-n zare,
Cum soarele poartă chipul tău în zori,
Ochii tăi căprui sunt o splendoare,
Dorințe-ncinse– și-nvăpăiați fiori .
……………………………………………………….
Dragostea poartă chip de primăvară
Și noi o trăim….pentru a câta oară?
*
PRIMĂVARĂ PENTRU PĂRINȚI
Iar zboară petale albe ca niște sfinți,
Pomii ne trimit frumusețea lor în dar,
Sunt sufletele parfumate de părinți
Ce-au trecut al vieții și al morții hotar.
Un clopot din turla bisericii scâncește,
E cântec de dragoste, tristețe și dor,
Oricât de orb e sufletul, el tot iubește
Părinții, ce-au părăsit al lumii decor.
Este primăvară cu aromă de dor greu,
Tristeți nesfârșite pe suflet ne apasă,
Ne cheamă iubirea părinților mereu,
Acolo unde sunt, de noi, încă le pasă.
Ce fericit ești, omule, să ai părinte…!
Să simți cum inima lui pentru tine bate,
Chiar dacă porți și tu aceste veșminte,
Iubește-l ca un copil, nu-l da deoparte!
Iar dacă ai norocul să-i ai pe amândoi,
Sărută-le des mâinele ce te-au crescut,
Ei lasă cea mai de preț moștenire în noi
Fericirea de a dărui și noi alt început.
*
PITITĂ-N LILIAC
Azi te-am găsit pitită-n liliac
Şi afară ploua mărunt şi rece,
Îți vorbesc dar toate cuvintele tac,
Doar palma lin prin păr îți trece.
Cu haina mea vreau să te îmbrac
Şi tu te uiți la mine tare speriată,
Ştiu, nu sunt îmbrăcat în frac,
Dar nu vreau să stai dezbrăcată.
Să stii că am rămas nițel buimac
Şi nu găsec deloc vreo explicație,
Ştiu, uneori îți par foarte maniac,
Doar de iubire e această senzație.
Azi te-am găsit pitită-n liliac
Şi am înțeles iubire ce-i cu tine,
Ți-a fost prezis mereu în zodiac
Doar aici te vei găsi azi cu mine.
*
NINGE CU ALBE PETALE
Puhoi de petale în vânt sunt ridicate,
Au sărăcit atâtea zeci de mii de flori,
În neant, pentru un an sunt aruncate,
În lada anotimpurilor plină de comori.
Ninge acum cu petale albe peste noi,
Parcă se-ntorc toate spiritile din cer,
Primavară este afară, este și în noi,
Poveste de viață cu timp alb, efemer.
Mă-nvelești cu inima ca un veșmânt,
Romantic, petale pentru tine culeg,
Îmi ești iubire, ești icoană, esti cuvânt
Și ninsoarea asta încep s-o-nteleg.
Ninge cu petale de gutui, vișin și cireș,
E anotimp de iubire, nu mă îndoiesc,
Mă iartă destine, dar n-am să dau greș,
Vieții și ție iubire, vreau să-ți mulțumesc!
Vasile Halici
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook