Bunicul sub chip de înger…!
Copile dragă
Copile dragă, vreau să știi
Că viața mi-e pe terminate,
Când o să ai și tu copii
Ai să vezi că-n zadar le faci pe toate.
Te-am crescut cu greu, copile,
N-am știut ce-i fericirea,
Nu aveam bani nici de pâine,
Dar ți-am oferit iubirea.
N-am vrut să știi ce-i supărarea,
De multe ori simțeam că pier,
Dar îmi găseam mereu puterea
Doar ridicând ochii spre cer.
Cu ce ți-am greșit eu oare?
De ce nu vii pe la mine?
Cu sufletul plin de ardoare
Vreau doar să știu că ești bine.
Nu ți-am cerut bani, avere,
Acum sunt de dor cuprins,
Doar o simplă mângâiere,
O vorbă mi-era de-ajuns.
Copile dragă, nu te judec eu,
N-am dreptul, nu e firesc,
O să te judece Dumnezeu,
Eu nu pot să te urăsc.
Te iubesc și te-am iertat,
Dar, copile, să-nțelegi,
Tu să-l iei ca pe un sfat
Iubirea… nu are legi.
*
Bunicul sub chip de înger…!
L-am visat pe-al meu bunic,
Stăteam cu el de vorbă,
Sub chip de înger s-a arătat,
Cu privirea-i blândă!
M-a privit, m-a mângâiat
Și-ncet mi-a șoptit:
„Chiar de-am plecat în altă lume,
Rămân al tău bunic!”
Mi-a mai spus cu vocea-i caldă:
„Știu că-ți este dor de mine,
Și mă pomenești de bine,
Dar asta-i viața, scumpa mea nepoată!”
Mi-amintesc cu ochii-n lacrimi
De visul ce l-am avut
Și mi-aș fi dorit din suflet
Ca să fi ținut mai mult!
Aștern acum câteva versuri,
Bunicule, n-ai să le citești,
Dar eu le voi purta în gânduri
Fiindcă acum, la Domnul ești!
M-ai învățat ce-i simplitatea
Și cum pe toți să-i respect, eu,
Că om mă face bunătatea,
Mi-ai spus să cred în Dumnezeu!
Am să-mi aduc mereu aminte,
Că nimeni nu era ca tine,
Și că-i certai pe-ai mei, țin minte,
Pentru că mă certau pe mine!
Am un gol în inimă
Și sufletul se face mic,
Dac-aș putea timpul să-ntorc,
Să mai vorbesc cu-al meu… BUNIC!
*
Iubire neîmplinită
Mi-ai rămas adânc în suflet,
Doar în vis îți mai zăresc
Privirea-ți caldă și senină,
Semn că n-am încetat să te iubesc.
Eu te-am iubit de la-nceput
Și nici acum nu spun că nu,
De- atunci de când te-am văzut,
Pe sfert să mă fi iubit și tu.
Te-am pictat în diferite nuanțe
Pe cerul plin cu stele,
Mi-am făcut o mie de speranțe
Că vei reveni în brațele mele.
Nu-mi pot lua gândul de la tine,
Să te uit mi-e în zadar,
Te simt aproape lângă mine,
Totul pare atât de banal.
Tu poate nu știi să iubești
Și nu vei ști niciodată,
Te rog măcar să-ți amintești
Eu te-am iubit cu inima curată.
*
Sunt doar un suflet
Sunt doar un suflet trecător
Și călător pe-acest pământ,
Sunt doar un simplu muritor
Ce poartă-n el atâta dor.
Sunt doar un suflet pierdut
Prin viață și anotimpuri,
Sunt doar un om care-a căzut
Și-a-ntâmpinat atâtea hopuri.
Sunt doar un suflet, nimic mai mult,
Oare cine sunt eu?
Sunt o adiere-n vânt,
Un om trimis de Dumnezeu.
Sunt doar un suflet care luptă
Și îndrăznește pân’ la moarte,
Sunt doar un suflet care cântă
Și-și are locul lui… aparte.
*
Visele se împlinesc ușor
Chiar dacă viața este atât de grea,
Încearcă să nu disperi!
Ce ți-e dat a se-ntâmpla,
Se v-antâmpla, trebuie să speri.
În viață nimic nu-i întâmplător,
Totul este cu un scop anume,
Învață să fii încrezător
Și răul se transformă-n bine!
Dacă ai un vis măreț
Și un țel în viață,
O s-ajungi unde-ți dorești,
Să ai un gram de speranță!
Dacă te-a cuprins tristețea
Și sufletul ți-e necăjit,
Omule, te rog, nu uita
De Dumnezeu ești iubit!
Viața este ca o carte, plină de mister,
Este darul cel mai sfânt!
Soarta noastră-i scrisă-n Cer
Dumnezeu are ultimul cuvânt!
Cristina Maria Bălțățeanu – elevă
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook