Cap în apus
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2017/09/Soare2.jpg)
Ion Iancu Lefter (n.28 septembrie 1940 Gura Albești, județul Vaslui, d. 1 martie 1990, Vaslui).
![](https://scontent.fotp3-3.fna.fbcdn.net/v/t1.15752-9/102702735_252563449307910_7863552358869614435_n.png?_nc_cat=104&_nc_sid=b96e70&_nc_eui2=AeHC4kZM8vzujtKOpLQfimu9IJ3RyyHvy10gndHLIe_LXVtzRSz3OLylF5IC27RF8vhAloKnoFkuXWWyPQvmpS8A&_nc_ohc=WnEy7_9LizEAX-CMJbk&_nc_ht=scontent.fotp3-3.fna&oh=41acd5f2aef4eab04da9d7e01a6529dc&oe=5F03B51E)
Poezii și fotografii publicate cu acordul doamnei Elvira Lefter, soția regretatului și marelui poet.
*
Pui de zbor
Iubito, când va fi să mor
în cuibul unui pui de zbor
catapeteasma clipei pure
va fi un freamăt de pădure…
S-or stinge-n ea culori spectrale
țâșnind din lacrimile tale
ca-n visele unor drogați
care trăiesc înaripați …
Stins, cuibul meu de pui de zbor
va fi un curcubeu sonor
cu capetele-nfipte-n mare
pe-acolo, unde nu se moare …
Undirea valurilor, lină,
și țărmurile ce se-nchină
vor fi, desigur, veșnicia
ce-ncoronează Poezia !
*
Cap în apus
Acum, când nu mai am nimic de spus
mi se îngroapă capul în apus
precum un astru explodând în mare
cutremurând pământu-n depărtare.
În preajma lui doar tu să mai rămâi
și-această moarte să n-o mai amâi,
va fi ușoară trecerea-ntr-un vis
pe care, încă, nu ți l-am descris.
Vor răsări, din valuri, curcubeie
și-n spectrul lor o singură femeie
cu nume sfânt de Ciocârlie-Lie
împărățind a mea împărăție …
Apusul meu – un clopot în genune
prin fruntea ta va mai putea să tune
catapeteasma lumii să se spargă
spre-a ști ce mult mi-ai fost tu, mie, dragă …
*
Răsărit de soare
Unde-ți zâmbește soarele, acum,
în zori regali de purpură și rouă ?
Sunt, azi, o depărtare-n nori de fum
ori, poate-un început de eră nouă …
Copaci imenși îmi cresc din subțiori
de parcă-s codru vălurind în ploaie,
nu pot uita că-n sunet de viori
ființa ta pe trunchi mi se îndoaie …
Aceleași raze crude îmi lovesc
lumina verde-a ochilor de vară,
sunt epicentrul iadului dantesc
când clipele, pe ceasuri, vor să moară …
Și lungi sunt clipele că nu te-ajung
în munții tăi amirosind a zadă,
prin depărtări cu fruntea vin să plâng
și las din trup o lacrimă să-mi cadă …
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook