SĂ VĂ ZIC DE POCĂINȚĂ!

de Preot Sorin Croitoru

Dumnezeu a vrut ca-n viață
Să fiu omul lui Hristos,
Însă asta nu înseamnă
Că nu sunt un păcătos!

Cum să cuget eu o astfel
De prostie-n capul meu,
Când mândria cea spurcată
O urăște Dumnezeu?..

Oare cu Potiru-n mână,
Unde este chiar Hristos,
Nu mă denumesc eu însumi
„Cel mai mare păcătos”?..

Sau recit, c-așa se face,
Doar o frază dintr-un rit?..
Păi atunci, în cazul ăsta..
Sunt un preot ipocrit!

Nu, nu-mi place falsitatea,
Poate altele îmi plac,
Însă asta nu îmi place,
Cred ce spun și spun ce fac!

Așadar sunt plin de bube
Pe-al meu suflet ca și voi
Și mă lupt să scot din mine
Al păcatului puroi..

Când prea multă-amărăciune
Înăuntru mi s-a strâns,
M-am oprit din ritmul zilnic
Și păcatele mi-am plâns.

Nu am așteptat eu posturi
Să mă-mpac cu Dumnezeu,
Ci m-am tânguit cu jale
Și-am plâns înlăuntrul meu..

Până n-am simțit în suflet
Mila Domnului Hristos,
Ca un osândit la moarte
Am umblat cu fruntea-n jos.

N-am dat inimii odihnă,
Ci suspinuri înghițeam
Când nemulțumit de mine
Eu pe Domnul Îl știam.

Pocăința e o stare,
E-un regret neîncetat
Ce din suflete dispare
Doar când Domnul ne-a iertat.

Până-n clipa-aceea, frate,
Ea rămâne-n colțul ei
Chiar de sute de pastile
De la doctori o să iei!

Nici un medic n-o să poată
Să ne-ascundă de Hristos;
Pocăința este leacul
Pentru omul păcătos!

Deci în rugăciuni cu lacrimi
Să cădem la Dumnezeu,
Fiindcă El e bun și iartă
Tot păcatul, cât de greu.

Să mărturisim la preot
Neputințe și căderi
Și scăpa-vom prin minune
De-ale inimii dureri

Și se va întoarce iarăși
Bucuria de-a trăi
Și-n această bucurie
Pe Hristos Îl vom slăvi!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook