Roua inimii

de Eugenia Bucur

Dau lacrima cu mâna într-o parte
Şi atunci privesc direct inima ta
O inimă înflorită numai din iubire
Măruntă lumină tresăltând în stea

Cu brațe suind din flori de liliac
Urzesc pe dimineți sclipiri de soare
Îmbătat de dor şi crudul tău amor
Urc pe scări de vise şi chemare

Dând clipei plânsul plin de dor
Scoborâtor în inima-mi pustie
Nu nu ți-am spus cât te iubesc
Nici cât de mult te-am vrut solie

Tu mi-ai fost dragă eu vânt trecător
Am strecurat povestea în desagă
Acolo unde-i viața mea întreagă
Şi amintirile ce de tine mă leagă

O viața nu e prinsă prin rădăcină
Şi din văzduhuri nesecate-n zori
Plâng lacrima ce datu-ți-am la cină
Un bob zadarnic ce-a căzut în flori

Forțe nevăzute văzut îl schimbară
În fata ce-am iubit-o întâia oară
Cu chipul alb şi inima de ceară
În mâna ea-mi fusese primăvară
17.06.2020

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook