Discernământ
DISCERNĂMÂNT
Lasă-mă sa mușc cu discernământ mărul
ce seacă departe de ”Tine„ si piere
uită cum îmi pierd noaptea
număr încet să nu mă auzi
cum vând rugăciunile nimănui
dispari ești o molimă
urât , urât din partea mea
nu știi ca urechea mă doare când dorm
încep să nu mai văd
pleacă Doamne și lasă-mă singur în întuneric
îmi tratez singur dracii cu vitamina C
*
EREZIE
De ce Doamne îmi bați în geam cu pumnii
când „Tu,, nu mă cunoști
sunt și alte geamuri sparte pe care se târăsc omizi
gata să fie jertfite
pentru încolțirea grânelor
cât încă nu au prins aripi
ce te uiți numai la mine beat
îmi batjocorești cu fiecare privire
fiecare unghie cu mizerie
pregătită să devină gheară de pradă
pentru îngerii care vor veni la mine în casă
*
Cutremur
vibrează pământul
o femeie se mișcă voluptos
pe plăcile tectonice
excitând scara Richter
copiii din cerneală
mor atingând în cădere solul
clădirile tremură albindu-se
copacii se aplecă la pământ plângând
în cimitir crucile se îmbrățișează
o ploaie de sânge dogorește sistemul
nervos al solului
după cele 35 de secunde
revine o liniște ca de mormânt
Andrei începe sa se spele pe dinți
*
Pisica neagră
o poți privi după geam
cum roade ploaia din ochi
cum roade din ochi aburii cafelei /perlele negre
cum umblă în jurul zidurilor turbate
zgârie cu dinții cărămida
labele ei negre umblă în diavolul de chihlimbar
uite nici el nu mai rabdă nebunia
pleacă din drumul pisicii negre
afară e tot mai rece
***
Copii aceia urlă
trezind morții
din buze, duhnesc
plângând a zombi
mâinile verzui tremură
atingând obrajii de plastic
dinții plâng încercând sa contempleze suferința
dintr-un trup de țărână
ce vomită oasele plângerii-morților
doar brațele dor…
„totul din jur e o criză de epilepsie”
sânii de piatră devin o povara
pentru pruncii ce se alăptează
cu seva din siliconele mamei
Copiii din mine plâng în continuare
eu tot nu-mi găsesc liniștea
lumina s-a stins
– mai încet
mă chinui să îi mai nasc
dar unde e femeia
***
Ei umblă pitiți prin magazin
doresc toată fericirea de după dulapuri
în spatele peretelui
umbrele se învelesc, excitate
după perdea nicotina din oase
atinge pervers urechea lipită de geam
e atâta durere, atâta curgere, atâta secetă
în acest Nil ce șiruie dureri de coaste
plăceri țesute cu acul în sânge
năravuri iscodite de acasă
nu mai înțelegi cum soarele luminează
în magazinul de piatră
Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook