Mă bate vântul

Mă bate vântul, dinspre tine adie-o toamnă caldă,
Parfumul tău, l-aduce înspre mine, să-l respir
Și te trăiesc, cum n-am trăit pe nimeni, niciodată
Si te doresc, petala mea de galben trandafir.

Ne plouă cerul, în lumea asta prefacută, stearpă,
Iubirea noastră este un nor, cu iz de primăvară,
Un serafim cântă povestea noastră la o harpă,
Alăturea, pe iarba crudă, ne plânge o chitară.

Sub clar de lună, stau îngerii si ascultă în noapte,
Noi semănam luceferi, pe câmpuri pline de otravă,
Doi trecători, se-opresc, vorbesc cu ale noastre șoapte,
Dar sunt prea orbi, iubirea dintre noi s-o vadă.

Mihail Coandă

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook