Povești cu tâlc din Marele Război (LXIV). Oameni de onoare

Părintele Ilie Roșoga de la Turburea-Gorj a fost preotul confesor al Regimentului I Vânători Craiova în campania din 1916-1919. Până a cădea în prizonierat a însoțit peste tot această unitate militară, așa cum reiese și din însemnările sale păstrate cu sfințenie în scriptele Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu.

Cine va avea răbdarea să translitereze acest veritabil izvor istoric va avea șansa să descopere trăirile unui participant direct la Marele Război. L-am folosit și noi pentru a tâlcui povestea de față, dar și pentru a îndeplini o promisiune mai veche a noastră – o făgăduială făcută cu mai mult timp în urmă unui cititor mai intrigant de-al nostru – referitoare la evidențierea unor gesturi de noblețe săvârșite nu doar de români, ci și de inamicii noștri din Primul Război Mondial: germani, austrieci, unguri, bulgari, turci. Sine ira et studio!

La o zi după căderea Bucureștiului (23 Noiembrie/6 Decembrie 1916), preotul Ilie Roșoga a fost făcut prizonier împreună cu cea mai mare parte a regimentului său, la Tâncăbești-Argeș. Vorba Sfinției Sale: „sărac popa Ilie, greu îi e în colivie”. Hainele de ofițer precum și „bătrânele obiecte” de cult au stârnit curiozitatea germanilor care l-au tratat omenește. Apoi a fost supus unui interogatoriu printr-un tălmaci evreu care i-a pus mai multe întrebări. Cum a răspuns cu seninătate a reușit să obțină nu numai simpatia ci și hohotele de râs ale germanilor. Una dintre ele a fost de-a dreptul senzațională: „am mers la bătălie, crezând că voi birui singur”.

După ceva timp a fost urcat într-o ambulanță, iar „doctorul german ridică perdeaua și zice: Romenschi? Plâng în fața lui și se emoționează și Domnia Sa. Îmi dă untură pe pâine. Nu pot lua”. După ceva timp a fost dus la Ciocioc (azi, Periș-Ilfov). Aici a fost „bine îngrijit, dar și bine supravegheat”. Într-o dimineață a fost chemat la comandant, care i-a dat o veste nesperată: „dumneata fiind bătrân, mergi acasă”! Atunci doctorul neamț l-a întrebat direct:
– Place Dumitale?
– Place, răspund.

„Plecându-mă cu respect, mă mângâie”. Apoi „(…) îmi ia tresele de pe mantaua de locotenent. Îmi ia galonul șnur de la baston. Îmi lasă mantaua soldățească și pantalonii. Mă îmbracă personal cu mâinile sale cu cojocul-blană ce aveam la ordonanță. Face compliment, salută cu stimă pe fostul său prizonier. Îi dă hârtie la mână în care scrie: rog ca părintele Regimentului I Vânători prizonier fiind că a trecut vârsta de 60 ani să fie lăsat să treacă nesupărat prin Bucuresci Nord – Craiova – Turburea Gorj”.

Izvorul istoric care ne-a inspirat această poveste a menționat spre bucuria noastră și numele acestui medic-militar german de toată isprava care a pus mai presus de orice onoarea și respectul. Este vorba despre V. Masov – Rigmaster Regimentul 10 Dragoni „Albert de Salsovia”. Respect!

Gabriel Sarcină

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook