DOUĂ VORBE DESPRE „APOSTOLUL ROMÂNILOR”
Astăzi Biserica Ortodoxă din întreaga lume îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat” de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos la marea demnitate a apostoliei. Noi românii însă îi mai adăugăm Sfântului Apostol Andrei pe lângă epitetul dintre ghilimelele de mai sus, încă un titlu onorific: „Apostolul românilor”! Onorific este titlul acesta, dar onoarea folosirii lui nu se referă la cel căruia i se atribuie, ci la cei către care „a fost cuvântul lui Dumnezeu” prin apostolul prăznuit, adică prin Sfântul Andrei. Mare onoare are poporul român să-l poată considera pe Sfântul Andrei apostolul său personal! Mare bucurie avem noi, românii, să știm că în țara noastră credința în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos a ajuns pe filieră apostolească prin această poartă a țării noastre spre mările europene, care este Dobrogea.. Poporul român s-a născut creștin, nu a devenit creștin prin decretul vreunui despot autohton, așa cum s-a întâmplat în cazul rușilor. El nu a fost încreștinat împotriva voinței sale din nu știu ce calcule politice, așa cum au fost încreștinați vichingii cuceriți de regele franc Pepin cel Scurt. Un astfel de creștinism băgat pe gât cu de-a sila le-a provocat stare de vomă scandinavilor, care mai târziu s-au lepădat în masă de el. Nu, la noi, la dacii din Scythia Minor, credința în Hristos a fost adusă pașnic de primul ucenic al Domnului, de însuși Apostolul Andrei! Acești strămoși ai noștri din Dobrogea, ca toți dacii de altfel, aveau o credință a lor în nemurire și într-o divinitate spirituală absolută și atotprezentă. Atât de natural au întâmpinat ei noua învățătură în venirea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu, încât au creat impresia că erau deja creștini de mii de ani! Ei nu au făcut altceva decât să dea un chip și un nume noi dumnezeului lor cel vechi: IISUS HRISTOS! Și-au identificat imediat în „Dumnezeul lui Israel”, Creatorul cerului și al pământului, propria lor divinitate adorată de moșii și de strămoșii lor. Numai așa se explică răspândirea fulgerătoare și completă a creștinismului pe toată întinderea spațiului carpato -danubiano – pontic. Dacii aveau o mare comunicare între ei, ideile circulau cu repeziciune, iar descoperirea adevăratului Dumnezeu nu putea trece neobservată de nici unul dintre triburile daco-gete. Ceea ce ne interesează astăzi pe noi este că cel care a adus această credință minunată, dumnezeiască și mântuitoare la strămoșii noștri a fost chiar un apostol direct al Domnului, un martor ocular la TOATE cuvintele rostite de El și la toate minunile săvârșite de El înaintea oamenilor, Sfântul Apostol Andrei. Cu adevărat este apostolul românilor, chiar dacă nu este numai al nostru; el este ȘI AL NOSTRU. Credința noastră este bimilenară, are două mii de ani vechime, și este atât de bine înrădăcinată în sufletul poporului român, încât nimeni niciodată nu a reușit să i-o smulgă, privându-l de ea. „Cuvine-se cu adevărat” să-l cinstim și să-l iubim pe Apostolul Andrei, considerându-l ocrotitorul întregului neam românesc. Cuvine-se cu adevărat să avem icoana lui în fiecare casă de român și să cădem înaintea icoanei sale, cerându-i să ridice poporul nostru din această stare grea în care a ajuns în ultimul timp. Cuvine-se cu adevărat să îl pomenim în fiecare scurtă rugăciune de-a noastră și pe marele Andrei, cel care iubește România. Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii. La mulți ani celor care îi purtați numele. La mulți ani tuturor românilor, amin!
Părintele Sorin Croitoru de la Mantova
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook