Pr. Radu Preda la PoveștiR3: „Dimensiunea sanitară va fi aplicată drept calapod în tot ce face Biserica. Pe termen mediu și lung, nicio acțiune harismatic – sacramentală a Bisericii nu va rămâne neatinsă de tot felul de contestații…”
R3Media
Părintele Radu Preda, preot în Germania la Munchen, cunoscut teolog și fostul președinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului (IICCMER) a fost invitatul celei de-a cincea ediții de PoveștiR3.
Împreună cu jurnalistul Mihai Șomănescu, părintele Radu a discutat despre restricțiile impuse Bisericii în pandemie, despre secularizarea societății românești, despre „digitalizarea ortodoxiei”, evoluțiile de la IICCMER, dar și despre accentul pus în Europa pe promovarea temei LGBT.
Ce ar fi făcut ÎPS Bartolomeu, vrednicul de pomenire Mitropolit al Clujului în această perioadă, puteți afla ascultând podcastul integral pe SoundCloud, pe YouTube și pe Facebook. Nu uitați să vă abonați!
Pr. Radu Preda
Despre restricțiile din pandemie:
Omul care intră în biserică era considerat mai periculos decât sutele de oameni de la Kaufland sau de alt magazin. Cele două imagini se bat cap în cap.
Pelerinajele au reprezentat un moment de încrâncenare a statului în raport cu Biserica.
Am fost martorii și prizonierii unor măsuri, la limită aberante.
N-am văzut că au priceperea minimală de a înțelege că o societate bine sudată trece mai ușor și cu victime mai puține peste momente de criză. Ori așa, statul ne-a obligat să avem o mentalitate și o practică de tipul „scapă cine poate”.
În cazul pandemiei am avut de-a face cu o desolidarizare a individului în raport cu restul. Mi se pare o schimbare brutală de paradigmă, care nu știu unde va ajunge.
Greșeala celor care ne-au condus în pandemie și ne conduc și astăzi e că n-au înțeles că orice criză se trece mai bine împreună decât fiecare de capul lui.
Despre secularizarea Bisericii și digitalizarea ortodoxiei:
Reflexul acesta de a scoate smartphone-ul și de a-l pune pe sfânta masă și în Altar, a fost un examen liturgic și simbolistic la care mulți, din păcate, au căzut.
Pe termen mediu și lung, nicio acțiune harismatic – sacramentală a Bisericii nu va neatinsă de tot felul de contestații. Dimensiunea sanitară va fi aplicată drept calapod în tot ce face Biserica.
Tocmai în pandemii și în astfel de crize, cel mai important lucru pentru misiunea Bisericii în lume, încredințată de Hristos Însuși, este să fie prezentă, nu absentă. Dacă noi intrăm în logica aceasta, se dă stingerea pe unitate și ne aliniem altor instituții, atunci pierdem mai mult decât pierde școala sau decât pierd alte forme de agregare socială.
În vreme ce în Occident, secularizarea a durat 300 de ani, ea durează în ortodoxia de azi, trei ani.
Despre ultimele evoluții de la IICCMER:
Președintele Iohannis, prin consilierul Muraru, înaintașul meu direct la IICCMER, și-au văzut concretizat nu doar Guvernul lor, ci și Institutul lor și se vede ce fac cu el.
Este imperios necesar să scriem o istorie sinceră a poporului român, inclusiv prin asumarea unor momente mai puțin plăcute.
Despre condamnarea, din nou, a memoriei unor personalități precum Mircea Vulcănescu:
Dacă noi acceptăm că Silviu Brucan că a putut fi, după revoluție, o conștiință a societății românești, dacă acceptăm că Ion Iliescu a fost un președinte democrat, al unei Românii post-comuniste, a nu putea accepta că oameni care s-au afiliat temporar unei ideologii care merită toată condamnarea, că acești oameni prin experiența carcerală au reușit să-și distileze apele sufletului și să iasă din pușcărie pe verticala a sfințeniei, asta mi se pare ticăloșia cea mai profundă.
Faptul că Vulcănescu, Gafencu și alții și-au arătat vocația în cele mai aspre condiții, că au arătat că nu sunt doar niște simpli de partid, niște simpli simpatizanți ai unei ideologii, a nu accepta această realitate, a-i condamna pentru vecie, ca și cum n-ar fi niciun fel de parcurs, niciun fel de șansă.
Despre atenția dată de CEDO și de alte instituții comunității LGBT:
Faptul că justiția europeană, dar nu numai, nu ține cont de specificul spațiului pe care se desfășoară actul de justiție, impunând măsuri care contrazic ethos-ului majorității, arată că suntem într-o perioadă profundă ideologizată, ceea ce indică criza de mari proiecte a lumii capitalist-liberale.
Dacă problemele majore ale umanității au ajuns să fie acestea, decât să spunem egalitatea de șanse, gradul de acces la cultură și educație, mediul înconjurător, atunci este evident că ne aflăm la o vârstă a societății, a sferei vârstei geo-politice din care și noi facem parte, profund ideologizate.
Atenția care se dă acestei tematici arată simetric, disprețul, indiferența și chiar batjocura la care trebuie să reziste familia, educația copiilor, firescul în care am fost și noi crescuți. E limpede că s-a radicalizat peisajul ideologic.
Orice critică la adresa Europei nu este un argument că am fi anti-europeni, pro-ruși, etc. A critica este esența modernității.
Preluare: R3Media
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook