Rolul dascălului

Nicolae Iorga este de părere că ,,este profesor orice om de la care poți să înveți ceva”. 

Există nenumărate afirmații cu privire la menirea unui dascăl, cele mai multe fiind subiective, reflectând părerile fiecărei persoane în parte.

Un rol important în cultivarea spiritului elevului îl are dascălul. El oferă punţi între copil şi lumea înconjurătoare şi deschide posibilităţi de a ordona cunoştinţele si informatiile.
Cred că orice om se naşte cu un scop, iar menirea de a-i învăţa pe alţii este predestinată.

Lumea copiilor este o lume minunată, aflată la hotarul nestatorniciei, iar paradisul acesteia se deschide neîncetat spre noutate şi veselie. La acest hotar slujim cu dăruire, noi, dascălii.

Luăm asupra noastră dulcea povară, dar greu de purtat, a cărţilor şi încercăm să dăruim înţelepciune, dragoste şi suflet asupra celor care îşi încredinţează mintea şi voinţa harului nostru  de educator. Spre noi  aţintesc privirile lor pline de candoare şi jovialitate, căutând cu ardoare şi nestăvilită dorinţă răspunsuri la întrebările ce îi frământă.

Sădim primele seminţe, le ocrotim şi le lucrăm cu migală, le admirăm mlădiţe viguroase, pentru ca mai apoi să culegem roadele proaspete ale hărniciei.

Am îmbrăţişat această profesie, fiindcă dascălii mei m-au uimit, elevă fiind, îi admiram, doream să fiu ca ei; mai târziu dragostea pentru copii m-a făcut să-mi iubesc profesia. Da, pot spune că am ales să fiu dascăl, fiindcă n-am plăcut o altă profesie şi mă simt foarte bine lângă elevi care devin la fiecare început de an şcolar copiii mei. De la ei îmi iau zilnic energia, datorită lor reuşesc să-mi păstrez sufletul de copil.

Intrarea în Ţara Cunoaşterii se face pe podiumul matematicii, dar şi limba ce-o vorbim, mult e dulce şi frumoasă! Câte nu  pot face două mâini dibace! Descoperim frumosul din arta plastică – lumina, culoare şi fantezie; în excursii învăţăm că ,,patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi” (R. Rolland); lecţii de iubit natura; serbări şcolare; programe şi proiecte…şi exemplele pot continua.

Ne întâlnim în fiecare zi, în clasă: eu, omul matur supus timpului, grăbit, cu raţionamente ştiinţifice, cu fantezia uitată sau pierdută şi el, copilul, care vine din lumea lui, fără constrângeri, plină de râs cristalin, de iubire şi de mirare pentru tot ce este în jurul său.

Privesc cu curiozitate la cei 16 de năzdrăvani pe care îi am în clasă. Sunt ca un vulcan în fierbere,  jucăuşi, spontani, imprevizibili, dar,  Ce vor deveni? Către ce zări se vor îndrepta? Nu ştiu cum vor fi ca tineri, ca adulţi . 
            

Fiecare dascăl cu vocaţie şi cu dragoste de copii a găsit răspuns la întrebările: „Cine sunt?” sau „Ce înseamnă a fi dascăl?”

     Îmi iubesc mult profesia şi pentru mine este o artă, iubesc copiii şi nu de puţine ori am învăţat de la ei să redevin copil, să cred în minuni, în vise…

Prof. Inv. Primar: Ionescu Corina

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook