Eroine nenumite

Moto: „Nu face din pântecele tău mormânt!”

Postând online o poză cu Marșul pentru Viață, a început o discuție cu un alt bărbat despre una din cele mai mari suferințe ale unei ființe, adeseori femei: violul. Deși dezaprobă avortul, pune totuși o excepție, copilul rezultat dintr-un viol. Discuția nu s-a încheiat încă.

Avortul e o traumă uneori nevindecată, deși vindecabilă. La fel și violul. Uciderea pruncului rezultat în urma unui viol adaugă durere durerii femeii violate. Nu condamn femeia pentru decizia ei (care are nevoie de iubire și terapie pentru vindecare), dar ce vină are copilul nevinovat? Viața lui merită prețuită. Acel copil are același drept la viață, ca noi toți. Merită născut și dat spre adopție, dacă mama sa nu va putea depăși momentul conceperii lui.

Știu că am citit mai demult de mame care au născut copiii rezultați din viol. Nu am reținut numele lor, dar poate are acum mai puțină importanță. Aceste mame merită toată aprecierea noastră. Iubirea și viața au biruit gândul ucigaș de a scăpa de pruncul din pântece, rezultat dintr-o durere greu de descris în cuvinte. Mai știu că citeam cum asemenea copii erau recunoscători mamelor care le-au dat viață, în ciuda circumstanțelor. Pe bună dreptate!

Asemenea mame fac lumea în care trăim mai bună, dând dovadă de o iubire mai tare ca moartea, de care ne vorbește Scriptura. Poate fi femeia de pe stradă, vecina de palier, colega de birou, prietena ta, șamd. Eroine necunoscute, al căror nume nădăjduiesc să fie scris însă în Cartea Vieții.

Ele mă inspiră și lor le dedic ziua de 21 martie, o zi a copiilor cu Sindrom Down, adesea jertfiți (vezi cazul Islandei) pe altarul bunăstării (?) noastre, al necredinței și al lipsei noastre de acea iubire descrisă minunat și fără seamăn în 1 Corinteni 13.

,,Dragostea toate le rabdă.”

Radu Buțu, de Ziua Mondială a Sindromului Down, 21.03.21

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook