In memoriam CONSTANTIN IULIAN. 9 ani de la trecerea în veșnicie.
Fotodocument. Înălțarea Domnului, 1996. Foşti deţinuţi politici la inaugurarea Mormântului Celor Fără de Mormânt: 1 – Constantin Iorgulescu, 2- Eugen Bălaşa, 3 – Remus Anghelescu Timoceanu, 4 – Constantin Anghelescu, 5 – Dimitrie Paceag („Gandhi”), 6 – Nicolae Mazăre, 7 – Petru C. Baciu, 8 – dr. Constantin Iulian, 9 – Mişu Dumitrescu, 10 – Mircea Dumitrescu, 11 – Vasile Roşu, 12 – Titi Dobre, 13 – Gheorghe Olariu, 14 – Constantin Tănăsescu, 15 – Virgil Totoescu, 16 – Gheorghe Jijie, 17 – Jenică Popescu, 18 – Emanoil Paraschivaş („Bunicul”) – comandantul taberei de la Balaciu.
Pe 8 iunie s-au împlinit 9 ani de la trecerea la cele veşnice a iubitului nostru camarad şi instructor, dr. Constantin Iulian, preşedinte al Partidului „Totul pentru Ţară” (Pentru Patrie) între 1995-2005 şi al Federației Foștilor Deținuți Politici.
Născut în 1929 la Vaslui, Constantin Iulian a intrat în organizația clandestină de rezistență anticomunistă a Frățiilor de Cruce și a fost arestat în 1948, executând o primă perioadă de detenție până în 1954. În 1955-58 a activat într-un comandament clandestin, sub comanda lui Puiu Athanasiu, alături de Radu Gyr, Grigore Zamfiroiu, Gheorghe Clonaru și alții. Între 1958 și 1964 a urmat o altă detenție cumplită. A trecut prin temnițele Suceava, Jilava, Pitești, Canal, Aiud, fiind un exemplu de inflexibilitate în timpul reeducărilor de la Pitești și Aiud. Inginer hidrotehnist, a adus contribuții științifice colosale la strategia de combatere a eroziunii țărmurilor mării Negre, dar abia după 1989 i s-a acordat mult doritul doctorat. Activitatea sa în cadrul AFDPR, Partidul Pentru Patrie, Federația Foștilor Deținuți Politici și Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, pe tărâmul realizării memorialului de la Fortul 13 Jilava ori pe șantiere ale monumentelor Rezistenței, blândețea și eleganța sa sufletească, l-a făcut respectat și iubit de toți cei care l-au cunoscut.
Cuvintele sunt sărace pentru a zugrăvi în adevărata ei lumină viaţa acestui Om, care a impresionat pe toţi cei cu care a venit în contact prin capacitatea de dragoste şi dăruire, inteligenţa, delicateţea sufletească, bunătatea, fermitatea blândă şi credinţa nelimitată, calităţi care l-au însoţit până în ultimele clipe de viaţă.
Cei 14 ani de detenţie politică în lagărele şi închisorile comuniste, începînd cu reeducarea de la Suceava şi Piteşti, Canalul, şi terminînd cu reeducarea de la Aiud, unde ca pe tot parcursul detenţiei, a refuzat orice compromis cu comuniştii, fiind ţinut doar în Zarka, în condiţii de exterminare, nu au făcut decât să şlefuiască mai mult personalitatea acestui Om îmbunătăţit.
Pe monumentul funerar al lui Iancu de Hunedoara din Catedrala romano-catolică din Alba Iulia sunt înscrise aceste cuvinde rostite de papa Calixt al III-lea la aflarea veştii morţii fulgerătoare de boală a marelui erou al creştinătăţii la câteva zile de la strălucită victorie împotriva turcilor de la Belgrad.
Aceste cuvinte mi-au venit în minte la aflarea tragicei despărţiri de d-l Constantin Iulian, personalitatea cea mai luminoasă şi ziditoare care s-a implicat în continuarea luptei Mişcării Legionare în ultimii 20 de ani.
Îi datorăm cu toţii d-lui Iulian cel mai deferent omagiu şi cea mai sinceră recunoştinţa pentru activitatea şi lupta să fără preget pentru valorile veşnice ale neamului, începută la o vârstă fragedă şi răsplătită, la fel ca şi pentru mii de camarazi, cu ani grei de închisoare, cu torturi şi chinuri inimaginabile, cu marginalizare şi umilire.
Dar, curajos şi tenace, Constantin Iulian a trecut peste toate şi, în cele mai vitrege condiţii şi-a confirmat sieşi şi tuturor celor care l-au cunoscut valoarea sa intelectuală şi morală cu totul deosebită, izbutind să învingă sistemul represiv şi confirmând că un respectat profesor universitar şi mai apoi cercetător al fenomenului totalitar comunist.
Suntem datori a ne pleca capetele cu gratitudine faţă de muncă şi demersurile neobosite, în calitate de preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici, pentru restituirea integrală a adevărului despre represiunea din perioada regimului comunist, pentru compensarea chiar şi parţială a victimilor represiunii pentru suferinţele îndurate, şi pentru recunoaşterea rolului istoric al Mişcării Legionare la luptă de rezistenţă anticomunistă.
În egală măsură îi datorăm d-lui Constantin Iulian recunoştinţa şi preţuire pentru determinarea cu care a urmărit revigorarea expresiei politice a Mişcării Legionare, ca preşedinte al Partidului Pentru Patrie timp de aproape un deceniu, şi mai apoi ca preşedinte al Senatului, contribuind decisiv la revenirea istorică a partidului sub denumirea”Totul Pentru Tara”.
Tinerii cărora le-a îndrumat paşii în politică, cu înţelepciune şi credinţa, vor găsi în personalitatea sa un model desavarst şi dacă vor fi în măsură să-i calce pe urmele sale apăsate în devenirea naţională a României vor izbândi peste veac.
Dumnezeu să-l aşeze între Drepţii Săi şi să ne dea nou darul de a-l pomeni peste ani.
Coriolan Baciu
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook