Povești cu tâlc din Marele Război (LXXXIII) Amintiri și reflecții

Muzeul de Istorie din Vâlcea
Cu ceva timp în urmă, am intrat în posesia unei lucrări de memorialistică inspirată din scrierile învățătorului Ion Șt. Dogaru, scrieri intitulate „Memorii din Războiul Lumii 1916/1917. O pagină din Campania României (Amintirile mele)”. Autorul moral, originar din com. Stănești-Gorj (sat Bălani), fiind unul dintre învățătorii de elită ai Jiului de Sus, fost participant direct la Marele Război. În anul 2006, regretatul prof. univ. dr. Octavian Dogaru, de la Universitatea de Vest din Timișoara, nepotul eroului nostru din povestea de azi, a reușit să tipărească însemnările bunicului domniei sale la cunoscuta editură „Măiastra” – aceste amintiri au fost grupate sub titlul „Amintiri și reflecții” -, din Târgu Jiu, iar prin bunăvoința unui alt distins profesor de matematică, dl. Dan Pupăză, au ajuns până la noi. Deh, destinul le aranjează pe toate!Așa cum spuneam, lucrarea se bazează, cel puțin în prima parte, pe memoriile de război ale sublocotentului în rezervă Ion Șt. Dogaru, din cadrul Regimentului 58 Infanterie. Ca și alți colegi învățători din jud. Gorj (Ion Neferescu-Tismana, Petre Popeangă-Lelești, Ion D. Isac-Pojogeni, Teodosie Juscu-Topești, Vasile Dușe-Cîmpofeni ș.a.) și el a absolvit, în anii premergători intrării țării noastre în Primul Război Mondial, școala de ofițeri în rezervă de la Turnu Severin, fiind promoția 1914. Încă din 16 Iulie 1916, deci înainte cu o lună de decretarea mobilizării generale, a fost numit „ofițer adjutant pe lângă colonelul Cocorăscu, comandantul Grupului de acoperire Jiu (denumit și Brigada 21)”. Cât a fost în această postură „(…) am învățat, de la colonelul Oproiu, alfabetul criptografic necesar în descifrarea și criptarea telegramelor secrete”. Din păcate, după retragerea din Transilvania, din toamna anului 1916, a fost luat prizonier în confruntările de la Costești-Argeș și internat, vreme de doi ani, în lagărele de la Soproniek (Ungaria), apoi la Plan (Boemia/Cehia). Este posibil ca în această perioadă să-și fi redactat și memoriile de război. Revenit din prizonierat, învățătorul Ion Șt. Dogaru, și-a reluat mai vechea sa preocupare de la catedră, alături de tinerii săi învățăcei (de-a lungul carierei sale a profesat la școlile din Călești și Brădiceni, însă și în comuna natală), ajungând chiar revizor școlar în județul Gorj, precum și inspector școlar în județul Hunedoara. Cu puțin timp înainte de a-și da obștescul sfârșit, pentru câteva zile ale anului 1951, a fost arestat și încarcerat în temnițele regimului comunist.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook