Povești cu tâlc din Marele Război (XCVI). Cine-i om, să dea!

„Cu deosebită mulțumire sufletească aducem la cunoștință publică faptul, că tot se mai găsesc inimi generoase, care se înduioșează de cei săraci. Între acești binefăcători se numără și Domnul Subinspector silvic Al. Popescu, capul Cercului silvic Tismana, care făcându-și datoria impusă de funcțiune nu uită a-și face datoria de om cu inima nobilă. În inspecția ce a făcut comunei noastre Pocruia, unde se află păduri sub administrația D-sale, s-a interesat și de școală. A dăruit cărți și rechizite școlare elevilor, ai căror părinți sunt concentrați și lipsiți de avere. Pentru această nobilă faptă, subsemnații îi aducem, în numele școlarilor și al părinților, mulțumirile noastre, urându-i mulți ani fericiți. ”Semnatarii acestor rânduri frumoase, găzduite în săptămânalul „Unirea Neamului” din Târgu Jiu (1915), au fost dascălii Dumitru Câlcescu și Nicolae I. Popescu zis Văcărescu, „învățătorii școalei din Pocruia-Gorj. ”Atunci când avem ocazia să fim generoși trebuie să avem în vedere și pe cei neajutorați. Ori copiii pocruienilor care erau „chemați la datorie pentru țară și neam” în anii premergători Marelui Război aveau nevoie, mai mult ca oricând, de sprijinul comunității sau al oamenilor de bine. Așa cum vom vedea, la sfârșitul anului 1918, în comuna Pocruia – pe atunci grupa satele Pocruia, Izvarna și Sohodol – au existat 38 de orfani de război numai de tată („mort în campania 1916-1918”), la care se mai adăugau alți 11 care nu aveau nici mamă și, nici tată.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook