Mănăstirea Tismana, fortăreața care străjuiește Oltenia de peste șase secole

Oltenia este ținutul mănăstirilor, al peisajelor de neuitat, al oamenilor primitori, care și-au păstrat obiceiul de a-și primi oaspeții cu pâine caldă și bucate felurite. Oltenia este, de asemenea, un loc peste care plutește duhul lui Dumnezeu, în această regiune ființând zeci de lăcașe de cult binecunoscute. Unul dintre ele, de fapt, cel mai vechi din Țara Românească, este Mănăstirea Tismana din județul Gorj. Cine nu a văzut-o, trebuie să o facă, căci Tismana este lăcaș de zidire sufletească și de cultură națională, vatră de credință ortodoxă, este o mărturie a spiritualității creatoare a neamului românesc. Aia a fost adăpostit și Tezaurul României în vremuri vitrege; aici Tudor Vladimirescu și-a pregătit și îmbărbătat pandurii la 1821 și aici, Sfântul Nicodim și-a pus tot sufletul în ctitoria mănăstirii care dăinuie din 1378. De Sfânta Maria -15 august-la acest lăcaș de cult se adună la slujba de hram mii de credincioși din toată Oltenia și nu numai.

Mănăstirea Tismana a fost sfințită în anul 1378, fiind ctitoria Sfântului Nicodim, cel care a mai pus piatra de temelie și altor lăcașe din Oltenia. Este cea mai veche mănăstire din Țara Românească. Prin așezarea sa, Mănăstirea Tismana este ca o cetate fortificată, are ziduri groase și de apărare, este așezată pe munte, protejată și veghează asupra împrejurimilor. Pare a fi continuarea unui altar dacic-cercetările arheologice au arătat că aici a fost o veche cetate traco-dacică, mai ales că este fortificată natural de râpe înalte, inaccesibile, munți și apă. În crenelurile zidurilor sale groase, Mănăstirea are cinci turnuri care domină văzduhul. Aici, în 1821, Tudor Vladimirescu a organizat o tabără de pregătire și rezistență a mișcării sale revoluționare. La fel ca multe alte lăcașe de cult ortodoxe, și Mănăstirea Tismana a cunoscut vitregiile secolelor și mai ales ale oamenilor. A trecut prin dese distrugeri: turcii au devastat-o, comuniștii nu au iertat-o etc. „Biserica Mănăstirii Tismana a fost sfinţită la 15 august 1378 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, octombrie 3, care se păstrează şi astăzi. Este construită în stil bizantin, plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos şi pridvor şi este susţinută de contraforţi şi de pridvorul ce înconjoară pronaosul şi o parte din naos. De-a  lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra ţării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri şi transformări, multe refaceri şi donaţii din partea voievozilor Basarabi şi a unor boieri înstăriţi, mănăstirea fiind ctitorie voievodală şi un puternic loc strategic”, scrie pe site-ul lăcașului de cult. De asemenea, cunoscutul călător – diaconul Paul de Alep, care alături de Patriarhul Macarie al Antiohiei au vizitat Mănăstirea Tismana în iulie 1657 menţionează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”: „…într-adevăr, ea (Mănăstirea Tismana n.red.) nu mai are seamăn nici în această ţară, nici în alta, prin frumuseţea locului şi a aşezării, prin mulţimea apelor sale şi întărirea pe care o are, ajutată şi de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare”.

Monument de artă și arhitectură

Pașii te poartă spre poarta de intrare în Mănăstirea Tismana și te oprești mut de uimire, admirând măreția meșterilor care au sculptat ușa de lemn masiv, încadrată într-un cadru de zid și creneluri. Până la intrarea în lăcaș, se merge pe un drum pietruit, șerpuit, încadrat de ziduri. În fața bisericii mănăstirii străjuiesc doi arbori verzi mereu, iar curățenia și florile din curte te impresionează. Arhitectura mănăstirii este în stil bizantin, catapeteasma este sculptată în stejar și este de o frumusețe aparte, cu ornamente florale suflate în aur. În Paraclisul Mănăstirii Tismana veți putea admira două vitralii oferite lăcașului de poetul George Coșbuc după ce și-a pierdut unicul fiu într-un accident de mașină petrecut în Gorj, la „Fântâna lui Coșbuc”. În 1979, la Tismana au fost aduse moaștele Sfântului Nicodim, ale Sf. Ignatie Teoforul și ale Sf. Ioan Gură de Aur, într-o raclă de argint. În pridvorul bisericii se află mormântul Sfântului Nicodim, ctitorul Mănăstirii Tismana. Tezaurul mănăstirii a cuprins obiecte bisericești de o inestimabilă valoare, vechi de secole, dar multe s-au pierdut. O parte din obiectele de valoare de la Mănăstire au fost donate Muzeului de Artă al României, aici fiind și cea mai veche carte din Țara Românească. (…) – integral pe PaginaOlteniei.ro.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.