Din Bucureștii de altădată… Târgul Moșilor

Bâlciul Moșilor se ținea pe locul halelor centrale, loc rezervat în restul anului pentru vânzarea lemnelor și a fânului. Acest teren imens, de aproape o sută de mii de metri pătrați, era încadrat între grădina lui „Eliade”, numită așa, fiindcă acolo era casa scriitorului Ion Heliade Rădulescu și începutul șoselei Pantelimon. Erau apoi fabrica „Țiriac” (Chiriac și Voina), moara Popovici. Înspre Colentina, erau câteva cârciumi cu imense curți, unde până la războiul din 1916-1918, mai poposeau vechile tramcare, care altădată erau singurele „autobuze” ale capitalei.

Venea apoi Șoseaua Colentina. Spre bariera Moșilor era noul Hotel Solacolu, cu vestita-i stație de birje, trăsurile de lux ale cartierului. Cu cincizeci de bani se putea merge o bună bucată de drum, iar cu un leu, un leu cincizeci, până la pădurea Pantelimon, la Cernica sau Pasărea.

La bariera Moșilor, era punctul terminus al Căii Moșilor sau Podul Târgului de Afară de altădată și al liniei de tramvai nr. 1 cu cai, ce aducea orășenii porniți de la piața Sf. Gheorghe.

În cealaltă parte era Șoseau Mihai Bravu, cu prăvăliile căciularilor, cizmarilor, stămbarilor. Vânzarea mergea de minune nu numai în timpul „Moșilor” dar și marțea și vinerea când era zi de Obor. Între Mihai Bravu și Șoseaua Pantelimon (strada Chiristigiilor) erau chiristigiile.

Zgomotul, bâlciul și forfota mulțimii erau o caracteristică plăcută, încât circula o zicală: „Ce te îmbulzești ca la Moși?”. Locul distracțiilor era situat în centrul bâlciului, iar marginile erau ocupate cu mărfuri de tot felul și în cantități mari.

Printre distracțiile care se găseau în bâlci: „bărcile” și „pocnitorile” unde tinerii își încercau puterea dând cu barosul de lemn, erau apoi berăriile cu program muzical și artiști comici. De-ale mâncării, erau vestitele gogoși, turta dulce, brânzoaice, diferite împletituri de simigerie, floricelele, vata de zahăr, mizilicul (semințe de dovleac și de floarea soarelui). Erau și chioșcuri unde se servea bere de la „Bragadiru” sau „Luther”, crenwurști de la „Pațac” sau „Potsudec”. Pentru potolirea setei, vizitatorul avea la dispoziție bragă și limonadă de la putină, trasă cu ajutorul unei sticle lungi, găurită.

Înspre biserica Sf. Dumitru era raionul cu oale și străchini, în șiruri și grămezi impresionante, linguri de lemn, ghivece de flori, borcane pentru murături, ulcioare mici și mari, frumos zmălțuite. (…) – integral pe RostOnline.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook