Povești cu tâlc din Marele Război (XLII). Templul de la Predeal
Mausoleul din Mărăsești / magazincritic.ro
Pe data de 10/23 Octombrie 1916 s-a desfășurat bătălia de la Predeal. Deși inferiori numericește soldații români au dat dovadă de eroism și bravură – cum de altfel au consemnat și cronicile istorice inamice – „(…) apărând până la ultima suflare a vieții gara și satul Predeal”. Au reușit chiar să dobândească „respect și admirație din partea dușmanului”.
În Vechiul Regat, Predealul era o localitate de graniță. Tocmai din acest motiv, bătălia din 1916, a avut și o teribilă încărcătură simbolică. Practic, clădirea gării nu era doar „o linie de despărțire între frați” ci a devenit și „(…) un templu al celei mai curate jertfe a neamului pentru mărirea țării și liberarea fraților”.
La mai bine de un deceniu de la această posomorâtă bătălie, o inițiativă locală „(…) și-a propus să ridice un monument comemorativ chiar pe linia unde o aripă a gării, distrusă de bombardament şi din care mitralierele românești au tras până ce zidurile s-au prăvălit peste o parte din servanți, pe când ceilalți au fost țintuiți pe loc de baionetele dușmanului”. Prin ridicarea acestui monument se dorea – asemenea anticei inscripții de la Termopile – să se povestească „ (…) miilor de călători, cari se perindă zilnic pe dinaintea fostei gări de frontieră, prețul cel mai greu cu care s-a plătit mutarea graniței şi jertfa cu care am câștigat dreptul de a fi stăpâni în ţara noastră întregită”.
Ministerul Instrucțiunii Publice s-a implicat în strângerea de fonduri care să sprijine ridicarea monumentului din gara Predeal. În data de 23 Octombrie 1929 (exact la 13 ani de la evenimentele narate), la sugestia forului tutelar, școlile din România Mare au întrerupt ultimă oră de curs pentru a rememora alegoric confruntarea de la Predeal. Totodată, a fost lansată o colectă publică în care elevii erau rugați să contribuie cu câte 1 leu (vă mai amintiți că oarecum asemănător s-a procedat și cu un alt simbol național: „Dați 1 Leu pentru Ateneu”), profesorilor și personalului auxiliar lăsându-li-se libertatea de a contribui cu cât doresc.
Am identificat la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Gorj un tabel cu sumele subscrise de elevii și profesorii de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” (denumire actuală). Din păcate, fiind mai numeroși, elevii nu au fost trecuți nominal, ci doar pe clase (I-VII), cu excepția școlarului Nic. Niculescu care a donat singur 200 de lei (!!!). În schimb fiecare profesor a contribuit cu 20 lei de persoană. Așa cum am procedat și altădată redăm numele acestor nemuritori, unii dintre fiind implicați în diverse ipostaze și în timpul Marelui Război: preoții Ion Mălăescu și Gh. Gâță, Ion Rizu, Nicolae Andreescu, Albrecht Preinhedt, Gh. Ardeleanu, Barbu Mazilu, I. Stănculescu, Al. Mihuleț și C-tin Michăileanu. Gesturi minimale care ne onorează pe noi astăzi, dar care în același timp ne și obligă să le urmăm pildele.
Neavând la îndemână o lucrare de specialitate am căutat pe internet informații despre monumentul din Gara Predeal. Am dat de un site (http://www.predeal.ro) care ne oferă câteva referințe lacunare despre „Grupul Statuar Apărătorii Predealului”, reamplasat în anul 1995 lângă stația CFR. Este opera sculptorului C. Baraschi (1934) și credem noi că aici a ajuns și fărâma din colectă bănească a temerarilor noștri gorjeni. Oricum pe frontispiciul imaginar al acestui templu se regăsesc cu siguranță și numelel lor. Trebuie doar privit cu atenție!
Gabriel Sarcină
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook