Gorjule, Mândrule! Ogașul Schitului
Foto: magazincritic.ro
Cei mai vârstnici dintre locuitorii localității Pocruia-Gorj încă ne mai pot povesti cum, la mai bine de 1 Km de Gura Văii, acolo unde sunt poziționate ultimele case din sat, se regăsește, pe partea dreaptă a râului Pocruia, Ogașul Schitului.
La o distanță de câteva sute de metri de drumul forestier se află un platou, acoperit de mai multă vreme de vegetație și arbori, unde se presupune că ar fi fost ctitorit Schitul Pocruiei. Despre acest schit, precum și despre cele trei dinspre Gornovița, două dinspre Cioclovina și unul tocmai pe Dealul Sporești, la Hobița-Peștișani avem informații și din însemnările lui Paul de Alep, cel care, în anul 1657, a ajuns și prin aceste părți, inclusiv la Mănăstirea Tismana.
Legenda ne mărturisește că la gura acestui ogaș, dar în apropiere de drum, a existat o biserică din lemn și un cimitir ale căror urme, deși afectate de patina timpului, se mai pot zări și în zilele noastre. La căpătâiul morților se puneau cruci din sigă sau din piatră. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, locașul sfânt a fost părăsit. Care să fi fost motivul adevărat este greu de precizat. Totuși, unele mărturii ale trecutului ne spun că pe parcursul acestui secol, cel mai probabil în prima parte a sa, un turc ar fi necinstit o femeie în ea!
Tot din mărturiile bătrânilor s-a păstrat și informația că la cimitirul acestei biserici se îngropau și morții din satul vecin, Sohodol. Dar datorită lipsei unui drum practicabil pentru care sau căruțe aceștia erau transportați pe o crăcană de lemn (un fel de targă!), târâtă pe o potecuță ce șerpuia până peste apa Pocruiei, cu ajutorul cailor.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook