Ca sa nu fie luați în armată la război în 1943, ucrainenii “se făceau” români în acte

Pe la mijlocul anului 1943, când frontul s-a întors înspre Germania şi trupele sovietice au început ofensiva, şi mai ales în 1944, când se apropiau deja de Bucovina, în bisericile din satele ucrainene, inclusiv în satul Mihailovca, care pe atunci se numea Mihuceni, popii începuseră să-i sfătuiască pe oameni să se rescrie în acte că romani dacă nu vor să meargă pe front, căci se vorbea ca romanii nu vor fi luaţi la război, informează Glasul info.

Mulţi s-au înscris atunci romani, mai ales cei care au luptat în primul război mondial (şi membrii familiilor lor). Şi într-adevăr, odată cu venirea trupelor sovietice cei care s-au înscris romani nu erau luaţi la război. Dar pe oameni îi aştepta o altă năpastă, nu mai mică. În vara anului 1944, pe vremea secerişului, bărbaţii care n-au fost mobilizaţi pe front au început să fie luaţi pentru aşa numitele tabere de muncă.

De la noi din sat am fost luat eu şi alţii, dintre care mi-i amintesc pe fraţii Ivan şi Olexa Tcaci, Diordi şi Paraftemi Barbaziuc, Sandâc Rojco şi fiul său Ilia, Nicolai Balovseac, Costin Rojco, Emilian Rubanet, Ivan Rubanet, Simion Rubanet, Petro Nicolai Fedoreac, Nicolai Michitiuc, Petro Rojco, Ivan Bilous, Artemon Savciuc, Vasâli Rubanet şi Diordi Rubanet. Mai întâi ne-au trimis la Hliboca, de acolo am mers pe jos până la Cernăuţi, iar peste două-trei zile ne-au urcat în vagoanele de marfă şi ne-au dus spre Finlanda.

Sursa :

• “Amintirile lui Todor Rubanet din Mihailovca(Ucraina) despre ceea prin ce a trecut în Karelia(Finlanda) şi nu numai acolo”, Monitorul de Hliboca, Ucraina, 12 Decembrie 2014, apud Glasul info

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook